Cum se poate opri sifonarea banilor prin licitații suspecte la DGASPC și DAS-uri. Să spunem STOP sifonării banilor de la gura copiilor orfani și a oamenilor aflați în nevoi

A venit momentul să vorbim despre licitații versus economie socială.

Suspiciunile de furt din mâncarea amărâților sunt prea bine întemeiate. De ani de zile vedem la DGASPC-uri și la direcțiile locale de asistență socială achiziții „pe repede-înainte”, mai ales pe zona alimentelor pentru centre de copii, cămine de bătrâni și alte servicii sociale. Prețuri peste cele de la raft, caiete de sarcini croite ca să intre „cine trebuie”, anunțuri urcate în SICAP și închise în câteva minute. Nota o plătesc cei mai vulnerabili, iar responsabilitatea se îneacă în jargon birocratic despre „comisii” și „proceduri”. Există însă o cale simplă și legală de a tăia oxigenul acestor practici: să folosim la maximum instrumentele pe care legea ni le dă pentru a favoriza economia socială.

Legea economiei sociale nr. 219/2015 definește întreprinderile sociale și pe cele de inserție și impune criterii clare: reinvestirea a minimum 90% din profit către scopul social și rezerva statutară, angajarea și sprijinirea persoanelor vulnerabile prin măsuri de acompaniament (consiliere, formare, adaptarea locului de muncă). Ce sunt aceste întreprinderi, pe scurt? Întreprinderea socială de inserție este acea organizație (ONG, cooperativă sau SRL cu statut) care are permanent cel puțin 30% din personal provenit din grupuri vulnerabile, iar timpul lor de lucru cumulat reprezintă cel puțin 30% din total, plus obligația unor măsuri reale de sprijin. Când DGASPC-ul sau un DAS alege astfel de furnizori, banii publici cumpără nu doar marfă sau servicii, ci și impact social direct în comunitate de asta trebuie sa aibă obligatoriu în vedere licitații pe economie socială. Există deja inițiative locale și explicații utile despre economia socială, care arată cum poate fi implementată corect la nivel județean și municipal.

Prin definiție, DGASPC-urile și DAS-urile lucrează cu beneficiari vulnerabili. Dacă aceste instituții își orientează achizițiile către întreprinderi sociale de inserție, efectul este dublu: cumpără hrană/servicii și, în același timp, creează locuri de muncă pentru chiar beneficiarii lor sau pentru persoane în situații similare, cu suport profesional obligatoriu. Achiziția devine intervenție socială în sine — reduce dependența de ajutor, crește autonomia și reintegrarea pe piața muncii, exact cum cer principiile din Legea asistenței sociale nr. 292/2011 (coeziune, incluziune, inserție). Legislația achizițiilor publice permite explicit „contracte rezervate” pentru operatori cu misiune de integrare — mecanism prin care DGASPC-urile și DAS-urile pot restrânge participarea la proceduri pentru a susține întreprinderile sociale de inserție sau unitățile protejate. Baza europeană este Directiva 2014/24/UE (art. 20), disponibilă pe EUR-Lex. În România, principiile sunt transpuse în Legea 98/2016 unde se vorbește de licitații pe economie socială

De aici trebuie început: Consiliul Județean și consiliile locale pot adopta hotărâri-cadru care mandatează expres folosirea mecanismelor de contracte rezervate și/sau a unui punctaj social consistent în criteriile de atribuire ori de câte ori obiectul permite. În caietele de sarcini, criteriile de atribuire pot include, clar și măsurabil, indicatori de impact: ponderea angajaților din grupuri vulnerabile, procentul reinvestit (minim 90% conform legii), planuri de prevenire a risipei alimentare, standarde nutriționale raportate la prețul unitar și trasabilitatea costurilor. Asta nu elimină concurența; o mută de la „cine are relația” la „cine aduce valoare socială pentru același leu”.

Transparența trebuie să fie reală, nu „SEAP ninja”. Legea cere publicarea în platformă, dar practica sănătoasă înseamnă anunț public simultan pe site-ul instituției, pe paginile de social media, pe portalul județean și într-un newsletter către ecosistemul de economie socială, cu perioade de clarificări rezonabile. După atribuire, contractele, prețurile unitare și recepțiile trebuie publicate, urmate de comparații trimestriale cu piața.

Dacă vrem ca banii pentru hrană, îngrijire și servicii să ajungă acolo unde trebuie, nu la interpuși, trebuie să schimbăm reflexul instituțional și să vorbim de licitații versus economie socială. Fiecare licitație din zona socială să fie, ori rezervată conform legii pentru operatori cu misiune socială, ori construită cu un punctaj social greu și criterii de preț legate de piață, plus transparență totală. Asta înseamnă să aplicăm întocmai Legea 219/2015 (profit reinvestit, angajare din grupuri vulnerabile și măsuri de acompaniament) și mecanismele Legii 98/2016/Directivei 2014/24 pentru a orienta banii către munca și demnitatea oamenilor, nu către sifonare. Spunem clar: STOP sifonării banilor de la gura copiilor orfani și a oamenilor vulnerabili.

Licitații economie socială

Media PR Grup — Fii văzut. Fii auzit. Fii cunoscut. Promovare, publicitate, PR, comunicare, media și consultanță.

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și