CU JALBA, LA… ”POARTA RAIULUI”. DREPTUL PROPRIETĂȚII, CĂLCAT ÎN PICIOARE?

Scris de Ziar Piatra Neamț Pe 31 iul. 2012, 22:00

Dl. Vasile Dismerdatu, stabilit în Franța de aproape două decenii, având ultimul domiciliu românesc în Comuna Grințieș(județul Neamț), deține legal câteva proprietăți. Printre ele se află și o suprafață de cinci(5) hectare cu vegetație forestieră, situată în Comuna Poiana Teiului(județul Neamț). Pe baza sentinței civile nr. 421 din 15 aprilie 2008/Dosar civil nr. 96/188/2008 a judecătoriei Bicaz, rămasă definitivă și irevocabilă, dl. Vasile Dismerdatu a fost pus în posesie de către Comisia Locală de Fond Funciar Poiana Teiului prin proces-verbal de punere în posesie nr. 225/825/04. 07. 2008, emis de către Primăria Comunei Poiana Teiului. Mai mult decât atât, Comisia Județeană de Fond Funciar, prin Hotărârea nr. 8484/08 octombrie 2010, emisă de către Instituția Prefectului, rămasă definitivă, a consfințit și ea stabilirea dreptului la proprietate pentru cele cinci hectare ale d-lui Dismerdatu(vezi foto nr. 3, foto nr. 4 și foto nr. 5) În conformitate cu prevederile Legii 18/1991, dl. V. Dismerdatu trebuia să primească titlu de proprietate, pentru cele cinci hectare de pădure, în termen de 30 de zile de la data punerii în posesie de către Comisia Locală a Comunei Poiana Teiului. Cu toate că proprietarul de drept, V. Dismerdatu stăpânește terenul respectiv, achitându-se de toate obligațiile financiare față de Statul Român(are și un contract de pază cu Direcția Silvică Piatra Neamț, nr. 945/099/2008, valabil până la data de 31 decembrie 2011 și reînnoit pentru anul 2012(vezi foto nr. 1-chitanțe), din motive oculte nu i-a fost eliberat nici până astăzi un titlu de proprietate, încălcându-se art. 109 din Legea 18/1991. Vreme de patru ani, făcând naveta de la Paris la Piatra Neamț, a fost nevoit să cheltuie sume importante de bani.

LEGILE STATULUI ROMÂN SE APLICĂ DISCRIMINATORIU ȘI PREFERENȚIAL?

Deși dl. V. Dismerdatu deține întreaga documentație necesară, așteptând de patru ani să primească titlul de proprietate, alte persoane, puse de curând în posesie(anul 2011) au obținut deja acest titlu. Pe bună dreptate, proprietarul(vezi foto nr. 2 – dl. Vasile Dismerdatu în incinta Prefecturii jud. Neamț) lăsat în…sala de așteptare a instituțiilor statului(până la a doua venire a Mântuitorului?), obișnuit cu mentalitățile occidentale, se întreabă justificat dacă la mijloc se ascund interese suspecte, sau este vorba doar de o banală și grosolană discriminare, trasată timp de patru ani imposibili, de bidineaua groasă a fostei administrații portocalii? În fond, am întrebat, n-am dat cu parul…

SURPRIZE CU…”CÂNTEC”

Va fi mare tămbălău! În mod normal, Instituția Prefectului este obligată să respecte prevederile Legii 544/2001, referitoare la liberul acces la informațile de interes public. Întrebările unor concetățeni sunt legitime: ”-De ce nu sunt publicate pe site-ul prefecturii toate titlurile de proprietate ale celor cărora li s-a recunoscut și reconstituit deja dreptul la proprietățile lor?” Motive temeinice ne îndreptățesc să credem că în spatele acestei…discreții se ascund anumite interese. Să fie oare acesta ”capacul” care ascunde afaceri oneroase de sute de milioane de euro? La fel de adevărat este și faptul că mai există încă destule persoane vârstnice care nici măcar n-au habar că li s-a eliberat un titlu de proprietate! În acest context ai dreptul să crezi că valoroasele documente stau ascunse într-un sertar și vor vedea lumina zilei abia când proprietarul habarnamist, de drept, dă ortul-popii. Cine vor fi beneficiarii? Mult mai elocvent pare ziarul ”Vestea”(ediția de miercuri, 23 noiembrie 2005, pag. 4) prin articolul ”Țara lui Azoiței-Vodă. Vestul sălbatic la Grințieș”: ”Operațiunea ”Gaterul” a deranjat multe cercuri de interese cu ramificații politice, comisarul șef Nistor Cărbunaru câștigând merite incontestabile(dar și un număr semnificativ de ”dușmănii”, care văzându-și interesele compromise, au finanțat campanii mediatice de denigrare a șefului IPJ-Neamț). La Grințieș, controalele i-au năucit pe gateriști dar au scos în evidență și nereguli la nivelul administrației locale. În primele 50 de audieri făcute de ofițeri în cadrul operațiunii ”Gaterul” la Grințieș, persoanele investigate nici nu știau că sunt posesori de pădure și că din evidențe rezultă că au exploatat material lemnos. Asta în condițiile în care controalele efectuate până în 2004 se terminau cu amenzi simbolice dar și cu chefuri(…)”

UN BRAȚ DE DOCUMENTE EXPEDIATE, RĂSPUNSURI CIUDATE…

Ultima epistolă (cu inventar și documente anexate) a fost expediată de la Paris, de către dl. V. Dismerdatu, la data de 13 iunie 2012(vezi foto nr. 6). Înalții funcționari ai administrației locale și județene îi solicitau documentații probatoare, deși aceștia le dețineau în mai multe exemplare! Oricum, anii treceau iar peste hârtii se așeza un praf gros, portocaliu… ”Bine că a mai trecut un an”, își spuneau, probabil, autoritățile. Parisul este departe! Timpul trece, leafa merge, noi cu drag amânăm restituirea unor proprietăți de care s-au îndrăgostit unii gateriști cu dare de mână. Pe nepusă masă, la 10 iunie 2012, s-au schimbat ”zarurile”. În administrație au apărut figuri noi, dispuse să urnească din loc ”moștenirea grea a trecutului”. Dl. Dismerdatu și-a făcut un bine, deplasându-se la Piatra Neamț. A ajuns la Poarta Raiului Prefecturii Neamț(vezi foto nr. 8) și a descoperit că, unii funcționari ai vechilor structuri, nu și-au ieșit din mână. Răspunsul pe care trebuia să-l primească la Paris, a ieșit stângaci, dintr-o imprimantă județeană(vezi foto nr. 7). Un răspuns ciudat, cu unele inexactități(voite?)… De când lucrează cu documentele și autoritățile românești, dl. Vasile Dismerdatu a învățat să caște bine ochii! Până la urma, a deslușit că documentul ar fi fost un alt răspuns, la altă petiție, din 6 ianuarie 2012! Dar pe atunci, altcineva era prefect, dar mai ales subprefect! Bine că a sosit un răspuns, după șase luni de așteptări. În perioada 1927-1940, soseau de la Paris colete și scrisori în doar 3(trei) zile! De aceea trebuie să fim vigilenți când documente redactate sub foste administrații, sunt băgate sub nas noului prefect, oricât ar fi dumnealui de specialist. Întotdeauna se va găsi o secretară, o dactilografă, o funcționară(cu iuțime de mână) cu expertiză la hârtiile ce pot fi strecurate sub pixul unui înalt demnitar asaltat de o puzderie de probleme nerezolvate de predecesori. Dl. Vasile Dismerdatu era să facă infarct citind, negru pe alb, că urmează să i se emită un titlu de proprietate pentru o suprafață de…”0, 50 ha teren cu vegetație forestieră”. De la cinci hectare, până la o jumătate de hectar este ceva distanță! Dacă astfel de ”erori” prind viață într-un document de talia titlului de proprietate, până la corectarea lor există riscul real(doar suntem în Codrii Neamțului!) ca restul de 4, 5 ha să fie rase de pe suprafața planetei în două nopți senine, de vară-toamnă(cu lună plină) pentru că suntem în ”secolul vitezei”. Faptul că respectivele hectare sunt vânate de un gaterist …înfometat, ar explica anumite ”erori” de… ortografie. Cu aceste ”erori” se pot burduși, până la refuz, mai multe camioane(cu vegetație forestieră)! Dar și unele buzunare sus-puse. Ceea ce este mai interesant abia de-acum urmează. Pentru o ștampilă și o semnătură se pot scurge în clepsidra timpului munți de nisip: în patru ani, configurezi un continent fără să fii Dumnezeu! Dar dacă proprietățile oamenilor sunt trecute la capitolul ”HOCUS-POCUS”, te poți aștepta și la minuni, mai ales că noi, românii, suntem destul de credincioși. Deocamdată, megem la biserică, aprindem lumânări, ornăm coliva cu bomboane colorate și dăm acatiste! Vom reveni, mai ales că în Uniunea Europeană sunt cunoscute de ani de zile malversațiile și întârzierile privitoare la proprietăți și restituirea lor.

TEXT ȘI FOTO: MIHAIL-SORIN GAIDAU