Nu contează că un copil are zilele numărate sau că un bătrân nu poate adormi de foame. „Doamne-ajută”…
De-a lungul anilor publicația noastră a mediatizat foarte multe cazuri medicale, sociale, umanitare în speranța de a găsi soluții pentru oamenii aflați în dificultate și am constatat că mai există persoane care sunt dispuse să ajute dezinteresat. „Mai” e cuvântul de ordine.
De cele mai multe ori, însă, indiferent de gravitatea situației expuse am ajuns la concluzia că ajutorul pe care sunt dispuși să-l ofere semenii noștri se limitează la acel „Doamne-ajută” (întărit uneori de un AMIN, pentru un maximum de eficiență) sau la întrebări fără nicio relevanță, izvorâte parcă dintr-o manie a persecuției: dacă are 7 copii de ce i-a făcut, dacă e bolnav de ce nu e asigurat, dacă e asigurat de ce are pensie mică, dacă are pensie de ce nu a muncit suficient, dacă a muncit suficient cum de nu are? Lista, bineînțeles, rămâne deschisă, sunt doar câteva exemple dintre cele mai recente.
Este foarte interesant de observat cum în asemenea cazuri marea majoritate pare să-și vadă de interesele proprii (exceptând solicitarea intervenției divine așa, de amorul artei, să simtă fiecare că a făcut ceva) dar în alte contexte, mobilizarea pentru analiza pertinentă a caprei vecinului este absolut uluitoare.
Doamne-ajută…să ne vină mintea la cap. Poate învățăm până la sfârșitul lumii să devenim oameni.
