Informatii legislative legate de Inspectia Muncii
I. In Monitorul Oficial nr.182 din 21.03.2012, a fost publicata Legea nr. 51 din 19.03.2012 prin care s-au modificat dispozitiile Legii nr. 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, astfel:
Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 6. – (2) Inspecţia Muncii are următoarele atribuţii specifice:
A. în domeniul relaţiilor de muncă:
a) controlează aplicarea reglementărilor legale, generale şi speciale, cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
b) controlează stabilirea şi acordarea drepturilor cuvenite salariaţilor ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;
c) controlează aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
d) asigură la nivel naţional evidenţa muncii prestate în baza contractelor individuale de muncă, prin registrul general de evidenţă al salariaţilor, precum şi evidenţa zilierilor şi a beneficiarilor prestaţiilor acestora;
e) controlează folosirea forţei de muncă, în scopul identificării cazurilor de muncă nedeclarată;
f) primeşte şi transmite în sistem informatic, prin inspectoratele teritoriale de muncă, datele depuse de angajatori şi beneficiari referitoare la salariaţi şi la zilieri;
g) asigură înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi şi verifică prevederile acestora, potrivit procedurii aprobate de inspectorul general de stat, şi conciliază conflictele de muncă declanşate la nivelul unităţilor;
B. în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi al supravegherii pieţei:
a) controlează, coordonează şi îndrumă metodologic aplicarea prevederilor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă, ce decurg din legislaţia naţională, europeană şi din convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii;
b) cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă caracterul accidentelor, colaborează cu instituţiile implicate în ceea ce priveşte evidenţa şi raportarea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
c) controlează activitatea de instruire, informare şi consultare a salariaţilor şi furnizează informaţii în vederea îmbunătăţirii acesteia;
d) autorizează din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă funcţionarea persoanelor fizice şi juridice şi retrage sau poate propune retragerea autorizării, în condiţiile legii;
e) analizează activitatea serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi propune, după caz, comisiei de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă retragerea abilitării;
f) eliberează avize şi autorizaţii conform competenţelor stabilite prin actele normative aplicabile;
g) dispune sistarea activităţii sau oprirea din funcţiune a echipamentelor de muncă, în cazul în care se constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională, şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;
h) dispune angajatorului efectuarea de măsurători, determinări şi expertize pentru prevenirea unor evenimente sau pentru stabilirea cauzelor evenimentelor produse, precum şi verificarea, prin organisme abilitate, a încadrării nivelului noxelor profesionale în limite admisibile la locurile de muncă, cheltuielile fiind suportate de către angajator;
i) controlează respectarea prevederilor legale referitoare la introducerea pe piaţă a produselor pentru care desfăşoară acţiuni de supraveghere a pieţei, conform competenţelor;
j) restricţionează, prin măsurile legale stabilite de legislaţia în vigoare, comercializarea produselor neconforme şi dispune măsuri de eliminare a neconformităţilor constatate;
k) prelevează probe şi efectuează testări în vederea identificării produselor care prezintă suspiciuni de neconformitate;
l) colaborează cu autorităţile vamale şi alte organisme responsabile cu controalele la frontiere în vederea schimbului de informaţii cu privire la produsele ce prezintă riscuri în utilizare;
m) colaborează cu autorităţile competente naţionale şi din cadrul Uniunii Europene în toate problemele de supraveghere a pieţei, inclusiv în ceea ce priveşte notificarea clauzei de salvgardare în cazul produselor neconforme.
Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 12. – ………………………………………………………………………………………………………
(6) Inspectorii de muncă, celelalte categorii de funcţionari publici, precum şi personalul contractual din cadrul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncă beneficiază de măsuri speciale de protecţie împotriva ameninţărilor, violenţelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile şi/sau bunurile lor, precum şi de rambursarea tuturor cheltuielilor pentru daunele suferite în exercitarea atribuţiilor.
(7) Măsurile speciale de protecţie, precum şi condiţiile şi modul de realizare a acestora se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale. Pentru reglementările aplicabile funcţionarilor publici se va obţine avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
(8) Personalul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncă beneficiază de sprijin financiar din partea instituţiei, prin suportarea sumelor necesare asigurării asistenţei juridice, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, în cazurile în care actele şi faptele îndeplinite în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, în limitele şi cu respectarea prevederilor legale, fac obiectul unor proceduri judiciare.”
„Art. 18. – Inspectorii de muncă sunt obligaţi:
a) să nu aibă vreun interes, direct sau indirect, de orice natură ar fi acesta, în entităţile care se află sub incidenţa controlului lor;
b) să nu dezvăluie secretele de fabricaţie şi, în general, procedurile de exploatare, de care ar putea lua cunoştinţă în exercitarea funcţiilor lor, atât pe durata existenţei raporturilor de serviciu, cât şi timp de 2 ani după data încetării acestora;
c) să păstreze confidenţialitatea asupra identităţii persoanei care semnalează nerespectarea prevederilor legale în domeniul reglementat de prezenta lege şi să nu dezvăluie angajatorului, prepuşilor săi sau altor persoane faptul că efectuează controlul ca urmare a unei sesizări.”
„Art. 19. – Inspectorii de muncă, purtând asupra lor legitimaţia şi insigna care atestă funcţia pe care o îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor stabilite prin lege, au următoarele drepturi:
a) să aibă acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă în sediul oricărui angajator şi în orice alt loc de muncă organizat de persoane fizice sau juridice;
b) să identifice, pe baza actelor care dovedesc identitatea sau pe baza altor documente, persoanele aflate în locurile de muncă sau în alte locuri supuse controlului sau cercetării evenimentelor şi să impună completarea fişei de identificare;
c) să solicite angajatorului sau reprezentantului legal al acestuia, precum şi salariaţilor, singuri ori în prezenţa martorilor, documentele şi informaţiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării evenimentelor;
d) să li se pună la dispoziţie de către entitatea controlată copii de pe documentele care au legătură cu controlul efectuat sau cu cercetarea evenimentului;
e) să ia declaraţii scrise, singuri sau în prezenţa martorilor, salariaţilor, angajatorilor şi/sau, după caz, reprezentanţilor legali ai acestora, precum şi altor persoane care pot da informaţii cu privire la obiectul controlului efectuat sau al evenimentului cercetat;
f) să preleveze, în vederea efectuării de analize în laboratoare specializate sau în vederea administrării de probe, mostre de produse, materiale ori substanţe fabricate, utilizate, depozitate, manipulate şi să înştiinţeze deţinătorul sau angajatorul despre aceasta;
g) să dispună angajatorului efectuarea de măsurători, determinări şi expertize pentru prevenirea unor evenimente sau pentru stabilirea cauzelor evenimentelor produse, precum şi verificarea, prin organisme abilitate, a încadrării nivelului noxelor profesionale în limite admisibile la locurile de muncă;
h) să preleveze mostrele necesare din produse pentru care desfăşoară acţiuni de supraveghere a pieţei, iar în cazul în care consideră necesar, să dispună distrugerea sau scoaterea din uz a produselor care prezintă un risc grav;
i) să dispună angajatorului măsuri, în vederea remedierii întrun timp determinat a neconformităţilor constatate;
j) să dispună interzicerea, restricţionarea, retragerea unui produs de pe piaţă sau rechemarea acestuia, cu precizarea motivelor care stau la baza acestei decizii;
k) să dispună sistarea activităţii sau oprirea din funcţiune a echipamentelor de muncă, în cazul în care constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare ori de îmbolnăvire profesională, şi să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală;
l) să dispună suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare;
m) să aplice semne distinctive cu valoare de sigiliu, în condiţiile prevăzute de lege, în virtutea autorităţii de stat cu care este învestit, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
n) să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile sau la situaţiile de încălcare a dispoziţiilor legale în domeniu, când există indicii de săvârşire a unei infracţiuni;
o) să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni prevăzute de legislaţia în vigoare;
p) să solicite şi să primească necondiţionat sprijin de la autorităţi şi instituţii de ordine publică şi protecţie, după caz, în desfăşurarea controlului.”
Articolul 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 20. – (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei:
a) împiedicarea în orice mod a inspectorilor de muncă să exercite, total sau parţial, controlul ori să efectueze cercetarea evenimentelor potrivit prevederilor legale prin orice acţiune sau inacţiune a conducătorului unităţii, a reprezentantului legal, a unui angajat, prepus ori a altei persoane aflate în locaţiile supuse controlului, inclusiv refuzul persoanei găsite la locul de muncă de a completa fişa de identificare sau de a da informaţii despre evenimentul cercetat;
b) neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta;
c) nerespectarea de către conducătorul unităţii, reprezentantul legal al acestuia, angajaţi, prepuşi sau alte persoane aflate în locaţiile supuse controlului a obligaţiei de a pune la dispoziţia inspectorilor de muncă, în termenul stabilit de aceştia, documentele şi informaţiile solicitate, necesare controlului ori cercetării evenimentelor.
(2) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se fac de către inspectorii de muncă.”
După articolul 22 se introduce un nou articol, articolul 22^1, cu următorul cuprins:
„Art. 22^1. – (1) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 20 alin. (1), inspectorul de muncă făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
(2) Contravenţiilor prevăzute la art. 20 alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”
II. In Monitorul Oficial nr.190 din 21.03.2012, a fost publicata Legea nr. 41 din 19.03.2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2011 privind administrarea creanţelor bugetare reprezentând comisionul datorat, până la data de 31 decembrie 2010, de angajatori, inspectoratelor teritoriale de muncă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sistemului asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, astfel:
La articolul I, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
(1) Creanţele reprezentând comisionul datorat până la data de 31 decembrie 2010 de angajatori, inspectoratelor teritoriale de muncă pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă, respectiv pentru certificarea legalităţii înregistrărilor efectuate în baza prevederilor Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, republicată, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente, stabilite prin titluri de creanţă şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se fac venit la bugetul de stat şi au regim de creanţă bugetară.
„(2) Administrarea creanţelor bugetare prevăzute la alin. (1) se efectuează de către inspectoratele teritoriale de muncă, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele bugetare prevăzute la alin. (1) datorate de angajatorii care au înfiinţat sedii secundare în alte judeţe decât cel în care angajatorul îşi are sediul se administrează de către inspectoratele teritoriale de muncă pe raza cărora îşi desfăşoară activitatea sediile secundare ale angajatorului.”
La articolul IV se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
„(2) Pentru sediile secundare ale angajatorilor din alte judeţe decât cel în care angajatorul îşi are sediul, declaraţiile fiscale prevăzute la alin. (1) se depun la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea sediul secundar.”
30.03.2012
Conducerea
Inspectoratului Teritorial de Munca Neamt.
