IN AETERNUM CATIHETUL CONTA

În prestigioasa revistă a lui Constantin Turcu „Preocupări de cultură Regională”, III, Piatra Neamț, 1941, acesta, în articolul cu titlul înscris mai sus, sub expresia „ș-apoi lasă-te Conta sfinției sale (Creangă, Amintiri… publicată în „Convorbiri Literare”, Iași, anul XV, nr.12 din martie 1882, alte reviste, încearcă și reușește să dezlege misterul” acestui cuvânt Conta.

Istoricul născut la poale de Ceahlău se inspiră în acest demers și din articolele apărute în revistele „Făt Frumos” din Cernăuți, anul IV (1940), nr.3; retipărite apoi în „Straja Moldova”, anul III (1940), iunie-octombrie și extrasul din revista „Apostolul”, anul VII (1941) No.1-3.

Acesta se întreba retoric că „nu știu de va fi prinsă ori nu , de critica vremii, aluzia făcută de Creangă, dar domnul Kirileanu a arătat la „Tălmăcirea Cuvintelor” că este , și-i îndreaptă împotriva catihetului Conta, de la școala din Folticeni. De aceea d-sa a și tipărit cuvântul Conta cu majusculă, iar în ediția definitivă, apărută în 1939 a precizat (pag.336) că e vorba anume de Neculai Conta „fost protopop la Piatra Neamț”, unde a și murit, fiind înmormântat la Bodeștii-Precistei”, Județul Neamț.

În continuare se spune că „Domnul Artur Gorovei stabilește, de asemenea că Ion Creangă face într-adevăr aluzie la obiceiurile catihetului Conta și arată că Mihai Lupescu a greșit când a afirmat că săgeata e îndreptată împotriva preotului V. Grigorescu- supleant la școala catihetică din Folticeni. Argumentele aduse de domnul Gorovei, pentru a scoate din cauză pe preotul Grigorescu, sunt deplin convingătoare.”

Întrebarea care s-a pus la „Cine a fost catihetul Conta, pentru care Ion Creangă are aprecieri așa de puțin favorabile? Domnul Gorovei în articolul citat, arată că este protopopul I.Conta și aduce în sprijin o mărturie de pe un Penticostarion, tipărit la Neamț (1848). Însemnarea are acest cuprins: „Dăruit bisericii Sf. Ilie din Fălticeni, la 9 septembrie 1853, I.Conta- catihet și I.Zăhărescu”.

Dilema continuă: „Conta- catihetul lui Creangă- s-a numit Ion, cum îi spune domnul Gorovei, sau Neculai, cum afirmă domnul Kirileanu?

În sprijinul afirmației domnului Kirileanu ne vin o sumă de documente nouă, publicate de curând de către domnul Gh.Ungureanu (arhivist și director la arhivele ieșene). Astfel, aflăm că școala catihetică din Fălticeni s-a înființat la 1847 și că la 1851 a fosr numit acolo, catihet, preotul Necuali Conta, despre care mai aflăm că s-a născut la Bodeștii-Precistei, în 1828, ca fiu al preotului Nistor Conta și al presviterei Ana. Neculai Conta a făcut Seminarul din Socola între anii 1843-1848, unde a intrat la 15 ani și la terminarea școlii i s-a eliberat un atestat„pentru a numitului învățătura și a lui vrednică de laudă purtare”. La 1849, căsătorindu-se cu Ana, fiica preotului Manea din Boldești, a fost numit preot la Bodeștii-Precistei.

La școala catihetică a funcționat între 1851-1856, având supleant pe preotul V.Grigorescu, căruia îi plătea jumătate din leafa sa.

La 1856, fiind numit protoiereu al ținutului Suceava, demisionă de la școală.

Din actele publicate de domnul Gh.Ungureanu se constata că Ion Creangă s-a înscris la școala de catiheți din Folticeni la 27 noiembrie 1854 și a urmat în tot cursul anului școlar 1854-1855, după care a plecat la Iași.

Reiese dar că Creangă a avut catihet la Folticeni pe preotul Neculai Conta- cum arată domnii Kirileanu și Ungureanu și nu pe Ion Conta. Dealtfel însuși domnul Gorovei rectifică numele Ion în Neculai, în lucrarea sa Folticenii, ulterioară articolului din Convorbiri.

Cât privește inițiala I, de pe însemnarea domnului A.Gorovei, ea trebuie să fie prescurtarea cuvântului Iconom și nu a numelui de botez Ion”.

În continuare se mai spune că „Pe catihetul Conta mi-l zugrăvește Creangă ca pe un om lacom, ce primia parale și alimente în natură de la părinții elevilor.: galbeni, stupi, oi, cai, boi și alte bagateluri de-alde acestea, prefăcute în parale, trebuia să ducă dascălii plocon catihetului de la fabrica de popi din Folticeni; ș-apoi lasă-te „Conta” sfinției sale, că te scoate poponeț ca din cutie… Pentru mine, însă, numai două merțe de orz și două de cvas a dat tata…

Catihetul făcea ziua noapte și noaptea zi, jucând stos… rar venea pe la școală”. Întrebarea care se pune: „Le-a ținut minte Creangă aceste amănunte de la 1855 până la 1881 când își scrie „Amintirile”?

Se pare că da… Mai sigur e însa că amintirea dascălului său i-a fost reîmprospătată de „o recentă lectură și anume aceea a „Operilor doamnei Sofia Chrisoscoleu, născută Cocea” – volum publicat la 1862 de Iulia Aricescu, în care se retipărește și un articol al talentatei și curajoasei ziariste, apărut întâi la foaia „Steoa Dunării” din 1859, sub titlul „Un protopop”.

În acest articol, Sofia Cocea îl atacă vehement pe protopopul C din Folticeni, care era un om deosebit de lacom: „ Intră prin hambare, își alege putinele cele mai mari cu lapte sau și cu brânză, untul cel mai bun, cel mai frumos… dispozează de toată gospodăria preoților din ținut…”

Zicea protopopul că toate acestea le duce la mitropolie… dar s-a putut vedea cum în doi ani și-a făcut două case…

Polemista arată cazul unui blagocin, sătul de atâtea dăjdii către protopop, căruia nu i s-a primit demisia decât după ce i-a mai dat protopopului C. încă zece berbeci și nici atunci nu i s-a primit în mod definitiv; ci numai „ să sloboade iconoml I din blagocinie, pâna când își va îndrepta treburile gospodăriei”…, ca să aibă ce dijmui iarăși protopopul C. adauga autoarea articolului”.

Se întreabă Sofia Cocea, care alt funcționar mai are mijloace de a-și aduna, astfel, toate cele de nevoe pentru casă, fără măcar o para, care altul, afară de „un protopop își poate întemeia și ținea gospodăria pe conta subalternilor săi?

Și iată că expresia lui Ion Creangă: „ș-apoi lasă-te în Conta sfinției sale”, a fost tipărită în exact același sens, cu 23 de ani înainte, de către Sofia Cocea- colaboratoarea ziarului ieșean „Steoa Dunării”- sub aproape aceeași formă: protoiereul C. „își ținea gospodăria pe conta subalternilor săi…”

Așadar Creangă poate, va fi „cetit articolul în ziarul de la 1859 . E mai sigur însă că l-a cetit în volumul apărut în 1862. Expresia –aluzia ziaristei Cocea, i-o fi plăcut, se vede, și a reținut-o, consemnând-o în „Amintiri”.

Oricum, din sursele documentare „Protopopul Conta a venit la Piatra-Neamț la 1864 și a stat în această demnitate până la 1893, fiind și preot la catedrala orașului- biserica Sf.Ioan, ctitorie a lui Ștefan cel Mare. Ieșind la pensie s-a făcut stareț al mănăstirii Bistrița. E îngropat la Bodeștii Precista, unde-i ctitor al bisericii. Pe crucea mormântului său puteam citi: „Protoiereul Neculai Conta, 1828-1896 și soția sa Ana, 1826-1892”.

Se mai arată că a fost „un om foarte autoritar și independent în acțiuni. Avea mult spirit gospodăresc. A ținut în arendă moșiile Rosnov, Săvinești, Pipirig. A avut mori pe Cuejdiu și un feredeu, precum și un ferăstrău cam pe locul unde e azi fabrica Bistrița din Piatra.”

Prof. Gh.Radu