Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva din comuna Stefan cel Mare

Prin amabilitatea doamnei director Liliana Apachitei, am avut ocazia sa vizitam Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva din comuna Stefan cel Mare, judetul Neamt. Pentru cei care nu cunosc in detaliu menirea acestui centru, va putem spune ca aceasta institutie preia copiii care termina studiile in clasa a VIII-a la CSEI “Alexandru Rosca” din Piatra Neamt. Practic, CSEI din Stefan cel Mare este o institutie de invatamant de tip SAM (Scoala de Arte si Meserii), destinata copiilor cu nevoi speciale. Personalul acestei institutii monitorizeaza evolutia copiilor cu cerinte educationale speciale si colaboreaza cu celelalte institutii pe plan local pentru a incerca sa asigure o eficienta integrare sociala a copiilor la finalul studiilor.

Noi am mai abordat problema copiilor institutionalizati prin mai multe articole legate in special de activitatea din cadrul CSEI “Alexandru Rosca” din Piatra Neamt. (Pe aceasta tema: Serbare la Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva “Alexandru Rosca” din Piatra Neamt si Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva “Alexandru Rosca”). Cazurile copiilor institutionalizati sunt fiecare in parte dramatice. Vorbim de copii abandonati, cu dizabilitati, cu probleme de integrare sociala. Daca personalul de la  CSEI “Alexandru Rosca” este mai numeros si specializat pe probleme specifice, nu putem spune acelasi lucru si despre centrul de la Stefan cel Mare.

Se pare ca legislatia in vigoare sustine ca un singur psiholog, un singur medic si un singur asistent social pot face fata la un numar de  154 de elevi aflati la varsta adolescentei, cu un trecut dramatic, incarcat de abuzuri, familii dezorganizate, agresiuni, decese ale parintilor, si, poate cel mai important lucru, cu forme de dizabilitati psihice de la cele mai usoare pana la cele severe. Credem ca cine a venit cu  propunerea  pentru  aceasta norma de un psiholog la 150 de copii cu probleme ar avea si el nevoie de un psiholog.

Chiar daca scoala de la Stefan cel Mare, care se pare ca in curand va obtine statutul de liceu in conditiile unei aprobari ARACIP (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar) dupa cum a afirmat doamna director Liliana Apachitei, detine dotarile materiale necesare, resursele de personal sunt extrem de reduse si nu fac decat sa ridice semne mari de intrebare cu privire la eficienta integrarii sociale a copiilor care urmeaza studiile acestei institutii.

Am avut o discutie la sediul centrului din Stefan cel Mare cu doamna director, cu medicul scolii si cu asistentul social. S-a emis concluzia ca din totalul de absolventi pe an, poate mai bine de 10% esueaza in integrarea sociala si ori revin la centrul scolar, ori devin autori ai unor infractiuni sau practica cersetoria. Ceilalti, mai norocosi, ajung sa isi intemeieze o familie, se angajeaza, primesc locuinte la Speranta sau li se ofera spatii de cazare din partea angajatorului si au o viata aproape normala.

Esential de retinut este ca statul “se spala pe maini” dupa ce copiii termina studiile si nu le mai ofera nimic. Cazurile extrem de grave ajung in centrele de permanenta din judet. Ceilalti copii…. Dumnezeu cu mila. De asemenea, o vizita la acest centru ajuta mult in schimbarea perspective publice despre meseria pe care o practica personalul de aici. Se crede, in conceptia publica, faptul ca aceasta scoala produce, iertati formularea, “boschetari si fete destinate traficului de carne vie”.

Multe zvonuri care circula nu sunt decat mituri sau cazuri izolate din care s-a facut din tantar armasar si care au denaturat mult activitatea acestui centru de incluziune sociala. Da, au existat cazuri de fete care au ramas insarcinate si au nascut. Da, exista cazuri de HIV si de decese din cauza HIV. Da, exista cazuri de copii cu retard sever, cu manifestari violente, carora li se administreaza tratament injectabil pentru calmare. Da, exista personal agresat de catre copii. Dar se pierde foarte mult din vedere beneficiul pe care il ofera scoala copiilor. Le ofera un acoperis deasupra capului, le asigura masa, confortul material, servicii medicale si o calificare. Desi conditia lor intelectuala nu este una buna, majoritatea copiilor participa de mici la activitati aplicative: tamplarie, alimentatie, tesatorie, confectii, gospodarie agroturistica, sport, activitati artistice. O mână de oameni reuseste sa ţina sub control 154 de copii cu probleme, iar munca lor este mai mult pasiune si daruire sufleteasca, decat beneficiu material. Desigur, performantele nu sunt si nu vor fi niciodata de 100%. Inevitabil, nu i se poate acorda fiecarui copil in parte afectiunea pe care i-o poate oferi un parinte. Dar cei de la Centrul Scolar din Stefan cel Mare fac eforturi supraomenesti pentru a le construi usor, usor copiilor o parghie de integrare in societate.

Noi nu putem decat sa multumim conducerii si personalului scolii pentru timpul acordat si transmitem felicitari pentru munca depusa in conditii dificile, dar cu un scop nobil. Acest articol nu vrea decat sa ofere o noua perspectiva asupra centrelor scolare pentru educatie incluziva si sa doboare niste mituri. Pe cei care au dubii  referitor la ceea ce se intampla la Stefan cel Mare ii sfatuim sa faca o vizita la centrul scolar. Experienta pe viu este marcanta, copiii au intiparita in privire propria drama, iar personalul merita toata admiratia.

De asemenea, consideram ca statul ar trebui sa isi reconsidere pozitia si sa ofere un cadru legislativ aplicabil conditiilor actuale. La acest centru scolar personalul este insuficient, este imposibil ca un singur psiholog si un singur asistent social sa se ocupe cu eficienta de 154 de tineri cu probleme. Insa legea spune ca e suficient si ca e in regula ca acesti copii sa nu aiba niciun fel de sprijin din partea statului dupa ce finalizeaza studiile la Stefan cel Mare. Dar locuim in Romania si, din pacate, lucrurile vor ramane neschimbate mult timp de acum incolo, iar cei care vor avea de suferit sunt copiii.
Cu totii ne aratam deranjati de boschetarii care dorm prin scarile blocului sau ne agreseaza cu cersetoria prin Piatra Neamt, dar nu tinem cont de faptul ca pana la majorat acesti copii au fost in grija statului si au fost invatati cu 3 mese pe zi, cazare si tot ce aveau nevoie iar cand termina scoala, desi unii au probleme psihice, daca nu au o familie organizata, ei nu mai sunt in grija si responsabilitatea nimanui. Mai concret, statul roman creste copii cu probleme de comportament, dupa care le da drumul in societate fara sa mai aiba nici o obligatie sa se intereseze daca respectivul copil ajunge om cu familie, cersetor, infractor sau orice altceva.
Nu prea intelegem cine gandeste porcariile astea de politici de asistenta sociala, dar sa educi un copil cu probleme in regim de dependenta totala de ajutorul statului , sa isi formeze o personalitate dependenta de ajutor si dupa aceea sa nu mai ai nicio obligatie fata de el, poate comparatia este putin inumana si fortata, dar este ca si cum ai creste un animal de casa pana la maturitate si dupa aceeaa l-ai duce in jungla ….. sansele de adaptare si supravietuire sunt minime .
Noi consideram ca acest tip de asistenta sociala fara obligatii ulterioare fata de copil cu probleme  este un fel de eutanasie sociala a indivizilor proveniti din aceste scoli. O parte din ei vor ajunge delicventi, o alta parte oameni ai strazii, cei mai muncitori vor fi exploatati de cei care gasesc o oportunitate in acest sens, iar o parte vor deveni oameni integrati cat de cat in societate.
Intrebarea este: Ce vina au acesti copii cu probleme psihice in afara de faptul ca s-au nascut?

Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva din comuna Stefan cel Mare

Mihaela Iosub&Robert Iosub