86 de ani de la naşterea poetului Grigore Vieru

„Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.”

Se împlinesc astăzi 86 de ani de la nașterea lui Grigore Vieru, poetul „podului de cuvinte“. 
Grigore Vieru s-a nãscut în data de 14 februarie 1935, în localitatea Pererîta, fostul județ Hotin (din România), azi județul Edineț (Republica Moldova), ca fiu al lui Pavel  și Eudochiei, născută Didic.
A absolvit cursurile școlii primare și gimnaziale în satul natal, iar școala medie în orașul Lipcani.
În perioada 1954-1958 urmează cursurile Facultății de Filologie și Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău.
A trãit din plin sărăcia și suferințele provocate de război, de alipirea Basarabiei la U.R.S.S., dar și lipsa tatălui, care murise pe front.
În anul 1957 debutează editorial, în timpul studenţiei, cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma”, apreciată de criticii literari.
În data de 8 iunie 1960 se căsătoreşte cu Raisa, profesoară de limba română şi latină, şi se angajează ca redactor la revista „Nistru”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960-1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.

În anul 1968 apare volumul „Numele tău”, cu o prefaţă de Ion Druţă, carte care devine, chiar în anul apariţiei, obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană.

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul XX, Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban şi Tatiana Nicolescu.Vizitează mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna şi Văratec.

În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice „Aproape”, cu ilustraţii color de Isai Cârmu.

În 1977, tot la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România, între care Bucureşti Constanţa, Cluj-Napoca şi Iaşi.

În 1988 i se acordă „Diploma de Onoare Andersen”, cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii.

Grigore Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular, aflându-se printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM, în care se votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.

În 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace.

În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.

La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulație, în apropiere de Chișinãu. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată.

Scriitorul Nicolae Dabija spunea: “Grigore Vieru a fost un luptător, a încurajat mulţimile. Cu ajutorul lui am obţinut limbă română, alfabet latin, identitate românească, podurile de flori“. El a amintit că Vieru a luptat pentru aceste valori încă din anii ’60-’70, în timpul perioadei sovietice. “Abecedarul său a fost primul abecedar naţional, pentru că pentru prima dată, atunci, în anii ’70, se vorbea despre Eminescu.”

Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, iar la ora 10:00 întreaga republică a ținut un moment de reculegere

A murit cu visul de a vedea înfãptuită unirea Basarabiei cu patria-mamă, vis pe care l-a purtat mereu în suflet, cu statornicia celui care crede în destinul țării sale.

Nu am moarte cu tine nimic
de Grigore Vieru
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.