8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică

Naşterea Maicii Domnului este prăznuită de către Biserica Ortodoxă la data de 8 septembrie a fiecărui an. Cunoscut în popor ca Sfânta Măria Mică, este primul mare praznic împărătesc al noului an bisericesc început la 1 septembrie, iar cifra 8 simbolizează veşnicia, viaţa fără de sfârşit.

Fecioara Maria este, așa cum spun Scripturile, cea care L-a născut pe Mântuitorul. În anul 431, cu ocazia celui de-al treilea sinod ecumenic de la Efes, s-a adoptat dogma prin care se spune că așa cum păcatul a venit în lume printr-o femeie, tot prin femeie a venit și iertarea pacatelor.  Tot la acest sinod s-au respins teoriile nestoriene care spuneau ca Maria ar fi născătoarea lui Iisus-omul. Fecioara Maria este numită Maica Domnului, cea care L-a născut pe Dumnezeu-Fiul.

Naşterea Maicii Domnului nu e relatată în Sfânta Scriptură. Teologii au centralizat, însă, detalii ale evenimentului provenite din scrieri apocrife.

Părinții Sfintei Fecioare erau de spiță împărătească și de neam preoțesc. Ioachim era urmaș al regelui David, iar Ana era din casa lui Aaron, locuind împreună în orășelul Nazaret din Galileea.

Însă cei doi erau sterpi, iar tradiția spune că priveau neputincioși la tot ce era roditor pe pământ. În societatea iudaică se considera că familiile fără copii nu au binecuvântarea dumnezeiască, iar cei doi erau înaintați în vârstă și fără copii. Se rugau neîncetat lui Dumnezeu, cu durere și multe lacrimi. Sfântul Ioan Damaschin spune că firea celor doi s-a biruit prin har și a rămas supusă acestuia. Nu a luat-o înaintea harului. A așteptat neroditoare, până când harul a înflorit rodul. Arhanghelul Gavriil s-a arătat fiecăruia dintre ei, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt și va fi un vas ales lui Dumnezeu.

Astfel, deși născută în chip firesc din Drepții Ioachim și Ana, Maica Domnului a fost și rodul rugăciunilor, făcute cu lacrimi şi cu frângerea inimii, de către părinţii ei.

Un rod al îndurării lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut şi dobândit prin rugăciune.
Părinții i-au pus numele Maria, care înseamnă Doamnă sau Stea, arătând mai înainte strălucirea vredniciei ei de Maică a Stăpânului tuturor.

După naştere, când Maria a împlinit trei ani, Ioachim şi Ana și-au împlinit făgăduința și au adus-o la templul din Ierusalim.

Viața Fecioarei Maria a fost una de dăruire totală, de jertfă curată și de slujire cu dragoste deplină a lui Dumnezeu, fiind un model desăvârșit pentru oamenii din toate timpurile și din toate locurile. Este fiinţa care avea să fie Mama lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, făcut om pentru mântuirea lumii.

Cinstirea pe care Biserica o acordă Maicii Domnului este mai presus de cea a sfinților și a îngerilor, începutul și sfârșitul anului bisericesc fiind sub ocrotirea și binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria. Acest eveniment important din istoria răscumpărării arată că începutul anului bisericesc corespunde cu începutul mântuirii neamului omenesc. Dacă prin Eva a intrat păcatul în lume, prin Fecioara Maria („noua Eva“) a venit mântuirea tuturor oamenilor.

Zilele de prăznuire a Maicii Domnului peste an sunt:

-8 septembrie – Nașterea Maicii Domnului,

-1 octombrie – Acoperămantul Maicii Domnului,

-21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului,

-9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana,

-26 decembrie – Soborul Maicii Domnului,

-25 martie – Buna Vestire,

-2 iulie – Așezarea veșmântului Născatoarei de Dumnezeu în Vlaherne,

-15 august – Adormirea Maicii Domnului

-31 august – Punerea în racla a brâului Maicii Domnului.

Potrivit statisticii, în ţara noastră, peste 2.2 milioane de femei poartă numele de Maria, Mărioara, Mariana şi în jur de 416.000 de bărbaţi se numesc Marian sau Marin.

În această zi sunt şi numeroase tradiţii si obiceiuri,  iar în tradiţia populară, sărbătoarea reprezintă hotarul astronomic dintre vara şi toamnă, momentul în care se dă startul lucrurilor agricole de toamnă şi momentul în care noul anotimp începe să îşi intre în drepturi.