28 iulie 1912 – se năştea Elisabeta Rizea, eroină a rezistenţei anticomuniste

De A. R. Pe 28 iul. 2018

La 28 iulie 1912 se năştea Elisabeta Rizea, eroină a rezistenţei anticomuniste din Munţii Făgăraşului.

Elisabeta Rizea s-a născut în comuna Domnești, județul Argeș, în familia lui Ion și a Mariei Șuța. Tatăl ei a fost împușcat de comuniști în 1948, iar mama a rămas văduvă cu opt copii la 38 de ani.

La 18 ani s-a măritat cu Gheorghe și s-a mutat în Nucșoara, localitatea care avea să devină unul dintre principalele puncte ale rezistenței anticomuniste din Făgăraș. Grupul de la Nucșoara, „Haiducii Muscelului”, era condus de locotenentul Toma Arnăuțoiu și de colonelul Gheorghe Arsenescu și s-a format inițial din 16 persoane – dintre care patru erau femei.

Mânată de ura faţă de comuniştii care i-au ucis unchiul şi care îi hărţuiau apropiaţii, ţăranca Elisabeta Rizea s-a alăturat şi ea rezistenţei anti-comuniste. A fost numită „duşman al poporului”, iar gospodăria ei din Nucşoara a fost botezată de comunişti „casă de bandiţi”. Pentru comunişti, bandiţii erau eroii rezistenţei anticomuniste, ascunşi în Munţii Făgăraşului. Lor le-a dus Elisabeta Rizea vreme de patru ani, pe ascuns şi în condiţii grele, bani şi mâncare pentru a rezista în sălbăticie şi pentru a nu fi prinşi de comunişti. Eroilor din „banda” Arsenescu-Arnătoiu li s-a alăturat şi soţul Elisabetei Rizea, Gheorghe.

În 1950 a fost arestată pentru prima dată și condamnată la 6 ani de închisoare, pentru ajutorul acordat partizanilor din Muscel, fiind eliberată în 1956.

”Uite pentru ce am făcut io ce-am făcut doamnă! Că sunt înaintea icoanei şi Dumnezeu aşa să mă ajute dacă mint…Mi-au omorât unchiu ăsta. Mi l-a împuşcat când a venit comuniştii. Văr primar cu tata, părinţii fraţi. Nu putea face comunismul de el, d-aia l-au împuşcat…Că el era comerciant: a avut moară, maşină de lână, manufactură, prăvălie… Avea unde munci lumea, toţi ţinea la el. N-avea copii, săracu, şi ajuta. Ajuta săracii, văduvele de la 1916, că i-a murit şi lui un frate, Nicu, în război. Doamnă, unu era Gheorghe Şuţa din Domneşti! Domn! Domn! Îi plăcea să înveţe lumea carte şi să fie vrednică, să muncească. Nu pot eu să vă spun ce om bun şi driept iera. Şi comuniştii l-au împuşcat. Uite, de asta am urât io comuniştii…” , mărturisea ţăranca din Nucşoara în cartea-document << Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara >>.

În 1959, după prinderea fraților Arnăuțoiu, Elisabeta Rizea a fost arestată pentru a doua oară și condamnată la 25 ani muncă silnică pentru favorizarea infracțiunii. A fost eliberată în 1964 prin grațiere. După 12 ani de închisoare petrecuți la penitenciarele din Pitești, Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc și Arad, a fost numită „dușman al poporului”, iar gospodăria i-a fost etichetată drept „casă de bandiți”. Pentru următorii 26 de ani a fost ținută sub stricta supraveghere a organelor de anchetă, fiind chemată, împreună cu soțul ei, la interogatorii.

Povestea eroinei Elisabeta Rizea a devenit cunoscută publicului în urma unui interviu din 1992, inclus în documentarul Memorialul Durerii, de Lucia Hossu-Longin. A fost vizitată atât de fostul președinte Emil Constantinescu și de Regele Mihai și Regina Ana.

A trecut la cele veşnice la 6 octombrie 2003, în urma unei pneumonii virale. Ultima sa dorinţă a fost să vadă lumea limpezită : „Trei zile dacă mai trăiesc, dar vreau să ştiu că s-a limpezit lumea” .

surse: adevărul.ro, www.memorialulsighet.ro