14 octombrie – Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași

De A. R. Pe 14 oct. 2018

Ziua de 14 octombrie este marcată în fiecare an de una dintre cele mai importante sărbători, Sf. Cuvioasa Parascheva.
În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Mărturie despre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul „Cuvioasa Parascheva” nu numai în Moldova, dar și în Transilvania și în Țara Românească.

Mii de pelerini s-au adunat în Iași pentru a săruta moaștele Cuvioasei depuse la Catedrala Mitropolitană. Moaștele au fost primite ca dar de mulțumire de către Domnul Moldovei, Vasile Lupu, în luna mai 1641, din partea Patriarhului Partenie al Constantinopolului. În biblioteca Sfântului Mormânt din Constantinopol se păstrează mai multe documente care amintesc de momentul aducerii sfintelor moaşte la Iasi. Sfintele moaşte au fost aşezate în biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi.

În 1884 încep lucrările de restaurare a bisericii Trei Ierarhi, conduse de Lecomte de Nouy. În 1888 moaştele sunt mutate în sala gotică, într-o raclă de lemn, îmbrăcată cu argint şi cu un capac care se încuia. Era acoperită cu un acoperământ din stofă. În noaptea dintre 26 şi 27 decembrie 1888 paraclisul a luat foc de la lumânarea din sfeşnicul de lângă raclă. Incendiul a fost observat a doua zi dimineaţă de către elevii de la Şcoala Normală de la Mănăstire.

După ce au intrat în Paraclis cu toţii au observat că datorită temperaturii ridicate s-a topit sticla de la tablourile ctitorilor care erau atârnate pe un perete iar policandrul era înfierbântat până aproape de topire chiar dacă era situat la o mare distanţă de centrul incendiului şi anume locul unde se aflau sfintele moaşte. Sfintele moaşte au fost neatinse de incendiu.

Actualmente Sfintele moaşte sunt depuse într-o raclă nouă, din lemn de chiparos, acoperită cu argint, donată de Lupu Botez din Fălticeni şi de alţi credincioşi.

Generalizarea cultului Sfintei Parascheva a avut loc cu ocazia Sinodului BOR din 28 februarie 1955.

În tradiția populara Sfânta Parascheva este asociată Sfintei Vineri (numele Sfintei in greaca înseamna vineri). Aceasta este o asociere mai recenta, deoarece din cele mai vechi timpuri Sfânta Vineri are o reprezentare duala: malefică și benefică, provenind din cultul zeitei romane Venus din Dacia romană. Cultul a fost preluat prin superstiții populare, atribuindu-i Sfintei Vineri un chip dual: văduvă bîtrana, rea, un fel de Joimariță, aducătoare de năpasta, care pedepsește femeile care lucrează vinerea. Pedepsele sunt de la fierberea de vii în cazane până la transformarea în nevăstuică.

Totuși, lumea ortodoxă vede în Sfânta Vineri pe Sf. Parascheva, o fecioară frumoasă, supusă martirului prin fierbere timp de 7 zile si 7 nopti in plumb topit și smoala, iar apoi decapitată.

În județul Neamț există mai multe lăcașuri de cult care poartă hramul Sfintei Parascheva. Dintre acestea aminitim Catedrala episcopala Sf. Parascheva din Roman, Biserica de lemn “Sf. Parascheva” din Fărcașa, dar și biserica cu hramul “Sf. Parascheva” din Piatra-Neamț.