16 august – Sfinții Martiri Brâncoveni, cinstiţi de Biserica Ortodoxă Română

În data de 16 august, Biserica Ortodoxă Română cinstește pe Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu, Matei) și sfetnicul Ianache. 

• În anul 1714, în Săptămâna Patimilor, sultanul Ahmet al III-lea a trimis ostaşi pentru a aduce la Constantinopol pe domnitorul Constantin Brâncoveanu şi pe fiii săi, unde au fost întemniţaţi şi chinuiţi timp de patru luni. La 15 august 1714, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, când voievodul împlinea 60 de ani, a fost martirizat, împreună cu copiii săi şi cu un sfetnic. După moarte, trupurile au fost aruncate în mare, de unde au fost recuperate de creştini şi îngropate în insula Halchi. În anul 1720, Doamna Maria, soţia voievodului, a adus în ţară trupul acestuia şi l-a îngropat în biserica „Sfântul Gheorghe-Nou” din Bucureşti, unde se află şi astăzi.

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat pe marele Voievod martir Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi şi cu rudenia sa, Ianache, trecându-i în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire în calendar la 16 august. 

Constantin Brâncoveanu, domnitor al Ţării Româneşti, a fost un om marcant al timpului său. A domnit vreme de 26 de ani, din 1688 până în 1714,  bazându-se mult pe arta  diplomaţiei. Abilitatea sa a depăşit veacurile şi a intrat în istorie.
În timpul domnie sale  au fost  realizării  lucrări cu rezonanţă culturală şi spirituală, în special ctitoririi unor aşezăminte laice şi bisericeşti de mare însemnătate şi valoare spirituală şi arhitecturală Au fost înălţate bisericile de la Potlogi şi Mogoşoaia, mănăstirile Hurezi şi Brâncoveni, precum şi palatul de la Mogoşoaia, care se distinge prin  renumitul stilul arhitectural brâncovenesc. De asemenea, Constantin Brâncoveanu  a fost protector al tiparului şi al şcolilor, atât din Muntenia, cât şi din Transilvania, numele său fiind întâlnit între cel al donatorilor şcolii româneşti de la Şcheii Braşovului. S-a înconjurat de personalităţi de cultură din ţară şi din străinătate. A  înființat Academia Domnească din București, transformând şcoala de la „Sf. Sava“ în „colegiu public pentru pământeni şi străini“.

Constantin Brâncoveanu a rămas în istorie și în conștiința națională și ca un mare ocrotitor al tiparului. Domnia lui debutează printr-un act de cultură și anume prin apariția Bibliei de la București, prima ediție integrală a Sfintei Scripturi în limba română, operă de mari proporții pentru acel timp (944 pagini format mare, pe două coloane, cu literă măruntă). De asemenea, domnitorul Ţării Româneşti l-a  adus de la Istanbul pe viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub îndrumarea căruia se vor tipări nenumărate cărţi de slujbă, de teologie, de învățătură, de combatere a catolicismului și calvinismului, toate în limbile română, greacă, slavonă și turcă  georgiană și chiar arabă.