16 aprilie 1896 – se năștea Tristan Tzara, cofondator al curentului cultural Dada

De A. R. Pe 16 apr. 2018

Tristan Tzara s-a născut în Moineşti, județul Bacău, în data de 16 aprilie 1896, la sfârşitul unui secol care pregătea mari schimbări.

Tristan Tzara este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet şi eseist român evreu, care avea să părăsească într-o zi România, alegând Franţa, care îl revendică, şi devenind cofondator al mişcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluţie majoră în artele plastice şi literatură.

În 1912, pe când era încă în liceu, pune bazele revistei „Simbolul” împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvântarea lui Alexandru Macedonski si ajutorul lui Iosif Iser. În această perioadă semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai târziu în Tristan Ruia și în final Tristan Tzara.
Mișcarea dadaistă își are originea în orașul elvețian Zurich (în timpul Primului Război Mondial), unde Tzara va ajunge în toamna lui 1915. Curând se alătură unui grup de tineri intelectuali care pun la cale „happening-urile” de la Cabaret Voltaire. Astfel s-a născut celebra mișcare Dada, care nu e o invenție exclusiva a lui Tzara, dar „nu ar fi devenit niciodată ceea ce a devenit fără eforturile de popularizare și diplomația lui„.

În 1919 se mută la Paris, unde încearcă să lanseze mişcarea Dada pe o scenă cu deschidere universală. Viaţa lui se schimbă din acel moment, o cunoaşte pe artista suedeză Greta Knutson cu care se căsătoreşte şi are un fiu, dar de care se desparte în 1942. La Paris se întâlneşte cu scriitorii din grupul mişcării suprarealiste – André Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Phillipe Soupault, cu A. Jacques Vachẻ. Mulţi dadaişti publică în revista lui Francis Picabia „391”. În revistă apar nume ca: Louis Aragon, Guillaume Apollinaire, Albert-Birot, Marcel Desnos sau Max Jacob.

Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt: „La Premiere Aventure celeste Antipyrine” (1916 – Prima Aventură Cerească a Domnului Antipyrine) și „Vingt-cinq poemes” (1918- Douăzeci și cinci de poeme), respectiv manifestele mișcării: „Sept Manifestes Dada” (1924- Șapte Manifeste Dada).

În anii 30, Tristan Tzara se îndepărtează de nihilismul tinereţii şi îmbrăţişează principiile suprarealismului. În timpul celui Dolea Război Mondial face parte din Rezistenţa Franceză, se apropie de curentul marxist, devine membru al Partidului Comunist Francez, după încheierea Războiului, de unde demisionează în 1956, după reprimarea de către sovietici a revoluţiei din Ungaria. Cele mai bune lucrări din aceasta perioadă sunt „Omul aproximativ“ (1931), „Vorbind singur“ (1950), iar în 1953, „Faţa interioară“.
Tristan Tzara a murit la Paris şi a fost înmormântat la cimitirul Montparnasse.

Dincolo de nihilismul şi de enormităţile sale – care au anulat, uneori, arta – dadaismul a fost un protest, un elan spre absurd, pledând pentru o libertate absolută promovând invenţii plastice şi verbale adesea seducătoare.