Sfinții Cuvioși Ioan Casian și Gherman din Dobrogea

Sfinții Cuvioșii Ioan Casian și Gherman din Dobrogea sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 29 februarie în anii bisecți, iar în ceilalți ani în 28 februarie.

Cuviosul Ioan Casian s-a născut în provincia romană Scythia Minor, în anul 360. A fost deprins de mic cu citirea Sfintelor Scripturi și cu practicarea unei înalte trăiri duhovnicești. Având ca model pe călugări sciți din nordul Dobrogei, Casian s-a călugărit într-una din mănăstirile din jurul Tomisului.

La vârsta de 17 ani, pleacă în Palestina, împreună cu prietenul său Gherman. Vor rămâne amândoi, timp de doi ani, într-o mănăstire din Betleem, unde se adâncesc în canonul vieții monahale, apoi părăsesc Palestina pentru Egipt, în dorința de a cunoaște viața și învățătura marilor asceți.

Dorind să se închine la Sfintele Locuri și mai ales la Mormântul lui Hristos, a plecat la Ierusalim împreună cu sora sa și cu prietenul său Gherman, care de altfel l-a însoțit în toate călătoriile sale.

Siliți de anumite tulburări ivite printre călugări,( în jurul anului 400) cei doi prieteni, Ioan și Gherman, vin la Constantinopol, unde păstorea atunci, ca arhiepiscop, marele dascăl și cuvântător, Sfântul Ioan Gură de Aur. Acesta l-a hirotonit pe Ioan Casian diacon. Nici aici n-a avut parte de liniștea la care râvnea. În anul 404, marele său părinte duhovnicesc a fost arestat și trimis în exil în Armenia, unde a și murit (407). Întristați de cele întâmplate, în anul 405, Casian și Gherman au plecat la Roma, prezentând papei Inocențiu I rugămintea clerului și a credincioșilor din Constantinopol de a-l ajuta pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Intervenția papei n-a avut însă nicio urmare. În această situație, cei doi daco-romani au rămas un timp la Roma. După șederea lor aici, nu mai există nicio știre despre Gherman; probabil că a murit aici, în fosta capitală a Imperiului Roman.
Negăsind nici un ajutor, Cuviosul Ioan Casian s-a stabilit definitiv în sudul Galiei, la Marsilia, unde a întemeiat două mănăstiri, fiind primul organizator al monahismului din Apus, după regulile vieții monahale aduse din Răsărit.

La mănăstirea din Marsilia a fost hirotonit preot, și după ani de nevoințe s-a mutat din această viață la cele veșnice, în anul 435.
Sfântul Ioan Casian este autorul mai multor scrieri, în care se dovedește a fi deopotrivă un mare apărător al credinței creștine, combătând ereziile vremurilor sale în lucrarea „Despre Întruparea Domnului”, un bun organizator al vieții monahale, cât și un mare părinte duhovnicesc.

În volumul „Convorbiri cu Părinții”, Sfântul Casian descrie cele opt mari patimi care stăpânesc sufletul omului și cu care creștinii trebuie să lupte: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea nemăsurată de bani și de avuții, mânia, lenevia trupească și sufletească, pizmuirea, slava deșartă și mândria.

Deși a trăit departe de patria sa, Biserica Ortodoxă Română îl revendică pe Sfântul Ioan Casian, atât pentru originea sa daco-romană, cât și pentru bogata sa moștenire culturală și spirituală, cu toate că aceasta aparține întregii Biserici creștine. De altfel, tradiția bisericească de pretutindeni îl cunoaște și sub numele de „Casian Romanul”. În semn de aleasă cinstire, în ultimii ani s-a zidit o frumoasă mănăstire în locul nașterii sale, în satul Casian,  județul Constanța.