129 de ani de la moartea Veronicăi Micle

În noaptea de 3 spre 4 august 1889, se stingea din viață, la numai 39 de ani, la Mănăstirea Văratec, județul Neamț, poeta Veronica Micle.

Veronica Micle (născută Câmpeanu)a fost  muza lui Eminescu în cele mai multe dintre poeziile de dragoste.

După moartea lui Mihai Eminescu (15 iunie 1889), poeta Veronica Micle intră într-o depresie puternică, iar într-un final ia decizia de a-şi încheia socotelile cu viaţa, se sinucide cu arsenic.

Veronica Micle s-a născut la Năsăud, la data de 22 aprilie 1850, A fost al doilea copil al cizmarului Ilie Câmpeanu, care a murit înainte de nașterea fiicei sale, și al moașei Ana. După moartea soțului din anul 1849, Ana s-a mutat, împreună cu cei doi copii, la Târgu Neamț. Fratele Radu moare nu mult după aceea. În anul 1853 Ana şi fiica ei se vor stabili la Iaşi.

A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii,  însă este cunoscută publicului larg datorită relației cu Mihai Eminescu, o poveste de dragoste care fascinează de peste un secol. 

În iunie 1863, Veronica Micle a absolvit Școala Centrală din Iași cu diploma de eminență. Din comisia examinatoare făcea parte Ștefan Micle, profesor universitar de fizică și chimie, viitorul rector al Universității din Iași. Impresionat de frumusețea și inteligența fetei, acesta a cerut-o de soție pe Veronica, iar căsătoria a avut loc la 7 august 1864, la Cluj. Diferența de vârstă între soții Micle era de 30 de ani. Ștefan Micle se ocupa de educația tinerei sale soții, aceasta luând lecții de franceză, de canto și pian, de literatură universală.

Cei doi vor avea două fete: Virginia, poetă, căsătorită cu Ed. Gruber, şi Valeria, cântăreaţă de operă, sub pseudonimul artistic Hilda.

În 1869, Veronica Micle a început să se implice în îndrumarea unor școli de fete din Iași și să fie activă în viața literară. În primăvara anului 1872 a efectuat o călătorie la Viena pentru un tratament medical, cunoscându-l acolo pe Mihai Eminescu. Între cei doi începe o poveste de iubire, marcată de multă tristețe și melancolie.
La data de 1 septembrie 1874, Eminescu devine director al Bibliotecii Centrale din Iaşi, iar până în octombrie 1877, marele poet locuieşte la Iaşi. În această perioadă merge  des în casa familiei Micle, la seratele literare ale Veronicăi, iar iubirea lor începe să prindă şi mai mult contur.

Ştefan Micle moare în 1879, lăsând-o într-o situaţie materială destul de grea. Urmează un lung șir de demersuri pe lângă oamenii politici ai vremii pentru a i se asigura, ei si fetelor ei, o pensie de urmaș (în ciuda promisiunilor, nici în 1883 forurile legiuitoare nu aprobaseră pensia). Rămasă văduvă la doar 29 de ani, Veronica reia legătura cu Eminescu. Cei doi încearcă, fără să reușească, să-și întemeieze o familie.
Odată cu declanșarea bolii lui Eminescu, în 1883, pentru Veronica Micle începe şi suferința.

În 1886 Veronica locuiește la București, la fiica sa, Valeria, studentă la Conservatorul din București. Cealaltă fiică îmbrățișează cariera tatălui său și devine profesoară de fizică.  Tot în acel an, Veronica donează casa din Târgu Neamț, moștenită de la mama ei, Mănăstirii Văratec.

La sfârșitul anului 1888, Veronica Micle vine la Botoșani, pentru a fi aproape de Eminescu, din ce în ce mai bolnav.

Moartea poetului, la 15 iunie 1889, o găseşte pe Veronica în Bucureşti, scriind chiar în acea zi, printr-o fatală coincidenţă, poezia „Raze de lună”, ce apare în cotidianul „România”.

După moartea poetului, în 1889, se retrage la Mănăstirea Văratec, unde alcătuieşte un album intitulat Dragoste şi Poezie, în care a transcris versuri proprii sau unele din poeziile lui Eminescu, ce i-au fost dedicate, însoţindu-le de comentarii.

Veronica Micle moare în acelaşi an, în noaptea de 3 spre 4 august, în casa maicii Fevronia Sârbu, după ce a băut o sticluță cu arsenic. A fost înmormântată la 6 august 1889 lângă biserica Sf. Ioan de la Văratec.

• În literatură, Veronica Micle a debutat în Noul curier român (NCR), în 1872, cu două schiţe, de factură romanţioasă, apărute sub pseudonimul Corina. Versurile, influenţate de Eminescu, le-a publicat înColumna lui Traian, în 1874, iar din anul următor, în Convorbiri literare. A mai colaborat la Familia (din 1879), la Revista nouă şi Revista literară.
• Casa din Târgu Neamț în care Veronica Micle și-a petrecut o mare parte a vieții a devenit, în timp, Casa memorială ”Veronica Micle”. Construită în 1834, Casa memorială a fost declarată, în 1934, monument istoric, iar în 1984 a fost redată circuitului turistic. Din 1998, în partea stângă a casei se află o statuie cu bustul poetei, realizată în bronz de sculptorul Damian-Ioan Pop.

surse: agerpres.ro,  jurnal.ro,  wikipedia , neamt.ro