LĂȚEASCA SAU BĂLȘOAIA DIN PIATRA

Am mai amintit în paginile săptămânalului nostru despre împrejurările în care primăria orașului a devenit proprietara părții bezmănare a Târgului Piatra și a unei părți din moșia Mărăței, fosta proprietate a ”marii boieroaice moldovance” (așa cum se consemnează în Amintirile primarului Dimitrie Hogea), care era ”soția hatmanului Iordachi Lățescu și fiica hatmanului Teodor Balș și a Mariei Bogdan”.
Sub numele de Lățeasca sau Bălșoaia a rămas în memoria ”bătrânilor orașului” proprietara amintitei moșii, Ana Lățescu Balș. Se spune că era ”o femeie foarte energică, bogată în moșii și ducând o viață largă și luxoasă, atât la palatul ei din Iași, cât și la curtea de Peste-Vale, unde astăzi (era anul 1936 – n.n.) s-a ridicat conacul moșiei d-nei Adina Emil Costinescu, actuala proprietară a moșiei Doamna”.
Pentru amuzamentul cititorilor, dar și pentru faptul că renumita proprietăreasă de moșie a făcut multă vâlvă în epocă, redăm în cele de mai jos câteva dintre isprăvile și extravaganțele sale. Mergea ”călare la câmp, în fiecare zi, îmbrăcată bărbătește, supraveghind muncile agricole și ținând socotelile ca cel mai bun vătaf sau administrator de moșie; era o fire iute și autoritară, ceea ce explică un episod hilar din viața ei năstrușnică. E vorba de anii 1864-1865, când a avut un proces la tribunalul de aici și aflând că l-a pierdut s-a înfuriat grozav, apoi, venind călare, însoțită de ginerele ei Costică Aslan – tatăl cunoscutului profesor muzicant, Bombonel Aslan – a intrat de-a dreptul în sala tribunalului, care pe atunci era în casele lui Alecu Manoliu, astăzi a d-lui C. Manoliu, polițai – și cu cravașa în mână a început a amenința, lovind chiar pe cei doi judecători, care erau tocmai la ședință, încât aceștia au fugit îngroziți. Urmarea? A fost arestată și dusă la Penitenciarul din Iași, unde a fost strămutat și procesul”.
Interesant este felul cum a ”viețuit coana Anica” în închisoarea de la Iași. Redăm din cartea Iașii de odinioară a lui Rudolf Șuțu, vol. II, pag. 80: ”Numai că era lipsită de libertate, încolo își avea tot confortul la închisoare – o odaie mobilată cu lucruri aduse de acasă de la dânsa, cu servitoare, un țigan bucătar și voia de a primi musafiri, cât de mulți și oricând. Iar seara, la coana Anica din închisoare, era și obișnuita partidă de cărți, la care luau parte tot ce Iașul avea pe atunci mai ales (mai de preț) și chiar directorul închisorii”.
Tot de la autorul amintit aflăm că ”moșierița” noastră a murit la o vârstă înaintată, în casele fiului ei Iorgu Lățescu, fostul prefect de poliție al Iașului. Totuși, e normal să amintim și partea bună a lucrurilor. Boieroaicei Anica Balș îi plăcea întotdeauna, pe când dădea baluri strălucite în frumoasa ei casă din Iași, să arate tuturor tablourile părinților și străbunilor ei ți să povestească originea familiei ei. Începea astfel cu tatăl ei, hatmanul Teodor Balș, apoi bunicul ei marele logofăt Constantin, fiul marelui logofăt Lupu Balș, apoi tată acestuia marele vornic Ionașcu, până ajungea la marele logofăt al Moldovei Teodor Balș. Pe toți îi avea în mărime naturală, în fotografii frumos încadrate și atârnate pe pereții luxosului ei salon. Iar într-o frumoasă pictură, adusă din Italia, la locul de cinste al casei, era reprezentat Neapole, locul de origine al familiei Balsa, pogorâtoare din comiții Baux din Provensa, din secolul XI, mai târziu domnitoare în Muntenegru.
În încheiere, amintim că această viață extravagantă a dus-o coana Anica și în anii petrecuți la Piatra, Peste-Vale, unde petrecerile și jocurile de cărți țineau zile și nopți de-a rândul. Traiul larg, petrecerile, jocul de cărți au dus la contractarea de mari datorii, culminând cu pierderea moșiei, fiind vândută la licitație în anul 1867.
Urmașii acesteia au fost: Theodor Boldur Lățescu, fiul cel mare, căsătorit cu Aneta, sora lui Nicu Albu, care a locuit un timp la Piatra, fiind ales deputat și senator, ca liberal. Prin anii 1879-1880 a editat gazeta Mișcarea Liberală, a fost comandantul gărzii civice din oraș, înlocuind pe mai vechiul maior comandant Theodor Dornescu, care era în acel timp ți primar al orașului. Fratele mai mic al acestuia, Iorgu Lățescu, un bărbat chipeș și elegant, a fost prefect de Neamț în 1870-1871, înainte de colonelul Roznovanu, iar mai târziu prefect de poliție al Iașului.

Prof. Gheorghe Radu