Din ciclul „Birocrația la români”: Ce a pățit un nemțean la Pașapoarte? Merită citit

Andrei Dăscălescu, nemțean de origine și un cunoscut regizor român, câștigător al unor importante premii în cinematografia română și fondator al Festivalului Filmul de Piatra, a venit pe meleagurile natale și s-a confruntat cu o situație desprinsă din romanele lui Kafka.

Dacă vreți să vedeți ce poate păți un cetățean care vrea să își facă pașaport, vă invităm să citiți peripețiile lui Andrei Dăscălescu la Piatra-Neamț:

„Dragă Românie, iar mi-ai dat #mindfuck! 
Astăzi, episod la Pașapoarte (nume complet: Ministerul Afacerilor Interne, Romania, Instituția Prefectului – județul Neamț, Serviciul public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple).
1. Răzbat cu greu prin designul halucinant al site-ului și aflu cu stupoare că taxele pentru pașaport nu mai trebuiesc plătite cu drumuri la poștă, CEC, ANAF și bunica ci, ca urmare a unor „măsuri de simplificare” (citat de pe site) poate fi plătită o singură taxă, prin internet banking. Buuuun. Nu scrie nicăieri și cât e taxa, nici n-am găsit vreun link către o pagină oficială cu taxe actualizate. Asta afli după puțin google, trei mătănii și o rugăciune ca infomația despre taxă să fie cea corectă, actualizată. După alte 30 de secunde, taxa e plătită, prin internet banking, pentru că suntem de 18 ani în secolul 21! 
2. Pe site scrie „solicitantul trebuie să prezinte extrasul de cont doveditor”. Printez acasă extrasul de cont care dovedește că am făcut plata, fac un dosărel cu toate actele. Apoi îmi zic: ia să trec eu pe la bancă, să iau o ștampilă pe extrasul de cont, să nu am probleme la Pașapoarte. Merg la sediul ING, „o ștampilă” zic, „nu mai folosim ștampile de ani de zile” zice, „fair enough” zic, „dar am nevoie de ceva care să arate mai oficial decât ce am printat acasă, să n-am probleme la Pașapoarte” zic, „stați să sun în centrală, să-mi trimită pe mail extrasul cu semnătura electronică a băncii” zice, „excelent” zic.
3. Merg la Pașapoarte, cu jumătate de oră înainte de încheierea programului. Înăuntru, niciun client. Mai e un ghișeu deschis, cu o doamnă care stă să adoarmă. „Bună ziua, pentru pașaport” zic. „Aveți număr de ordine?” întreabă. „Nu, dar nu e nimeni, ce ordine?” zic. „Trebuia să veniți dimineață să luați număr de ordine. Altfel nu vă pot servi.” mă ceartă. Acum nu mai pot lua număr de ordine, și oricum imediat își încheie programul, deci nu prea ar vrea să „mă servească”. După niște „sărumâni-vărog-haidețidoamnă”, cu o deosebită plăcere în ochi și-n suflet, întinde mâna după acte. Aleluia! Mă servește! Trei mătănii de mulțumire, oare să-i aduc o cutie de bomboane?
4. Se uită cu stupoare la hârtia tocmai trimisă de centrala ING Web Café, printată în sucursala ING Piatra Neamț: „Ce-i asta?!” tună spre mine. Mă fac mic și zic: „Un extras de cont, dovada plății taxei.” Se uită la mine cu o combinație de compătimire și satisfacție că, totuși, nu va trebui să muncească la finalul programului. „Nu e bună” zice. „Cum nu e bună, scrie pe site să vin cu dovada plății, asta e dovada.” zic. „Nu e bună” zice și apoi ridică privirea spre tavanul fals și cere sfatul providenței: „Colegu, cum e cu astea de la ING?” iar din tavanul fals coboară verdictul colegului: „Nu e bun. Nu îi faci!”.
5. Îmi pierd puțin răbdarea și încerc să-i explic că ștampilele nu mai sunt necesare, că pe site scrie să vin cu hârtia aia, că nu e vina mea că au mai avut ei probleme cu ING-ul, că nu mă interesează, că să-mi facă pașaportul. În clipa următoare apare colegul cu verdictul și un șef, toate sufletele stahanoviste care mai sunt în clădire cu jumătate de oră înaintea încheierii programului. Toți trei tună și fulgeră că nu-i interesează, că nu e bine c-am plătit online, că hârtia aia de la bancă nu dovedește nimic, că dacă nu intră banii de la ING trebuie să-i dea ei din buzunare, că și ce dacă scrie pe site, că sunt un monstru cu ideile mele moderniste, că le-am distrus ziua și karma pe final de program. Colegul cu verdictul mai că mă pune să-mi manânc extrasul de cont, „Nu stau la discuții!” zice și pleacă. Șeful încearcă să-mi explice, mai calm, că poate dura o săptămână până intră banii de la ING, deci el nu-mi poate da pașaportul până atunci.
6. Probabil speriată că cearta ar putea continua și peste program, doamna de la ghișeu face fotografia și ia actele. Ba chiar îmi dă și hârtia cu programarea pentru eliberarea pașaportului, a doua zi (e un pașaport temporar care de obicei se eliberează pe loc).
7. „Victorie!” îmi zic și mai fac trei mătănii, mulțumesc doamnei, șefului și colegului de după tavanul fals.
8. A doua zi (azi) merg să-mi ridic pașaportul. E coadă la ghișeul comun pentru eliberat pașapoartele și… numere de ordine. Stau cuminte la coadă și mă gândesc ce stupid e să aștepți pentru un număr de ordine, ca apoi să revii să stai la coadă pentru preluare, ca apoi să mai stai o dată la coada cu numere de ordine să-ți iei pașaportul. Măcar pentru numere de ordine, ar putea exista un aparat, ca în țările civilizate, de exemplu Cluj.
9. Ajuns la ghișeu, doamna caută pașaportul, nu e. Îl cheamă pe șefu. Șefu mă recunoaște și se supără: „Păi nu v-am zis că durează până vedem dacă ne-au intrat banii?” zice. „Păi am primit de la doamna hârtie scrisă să vin azi după pașaport!” zic, și îi întind hărtia. O citește cu voce tare și găsește explicația: „Ei, v-a dat-o așa, din instinct.”
„România 100. Sărbătorim împreună” – citat de pe site-ul http://www.pasapoarteneamt.ro/” – postare pe pagina de Facebook.