Colonel (r) Vasile Iftode – Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul

La 2 martie 1908, se năştea în satul Ghigoieşti din comuna Ştefan cel Mare, în familia unor ţărani, un copil care avea să aibă o viaţă zbuciumată, cunoscând urcuşuri şi căderi spectaculoase, aşa cum a fost întregul veac al XX-lea.
După terminarea liceului Petru Rareş din Piatra-Neamţ, este admis, prin concurs, la Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie Sibiu, la a cărei absolvire (1931) este înaintat la gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul 13 Infanterie Iaşi şi apoi la dublura acestuia, Regimentul 53 Infanterie Ungheni.
Ziua de 22 iunie 1941 îl găseşte la Regimentul 93 Infanterie Arad, de unde este detaşat, prin Ordinul Marelui Stat Major, la Divizia 8 Infanterie, în cadrul Regimentului 7 Vânători. Cu această unitate va participa la Campania din răsărit, înaintând pe direcţia Sculeni – Bălţi – Vadu Raşcului – Balta – Onaniev – Krasnaia Pereseleneţ.
Iată ce povestea Vasile Iftode despre împrejurările decorării:
„Comandam batalioanele 2 şi 3 din Regimentul 7 Vânători. La Krasnaia – Preseleneţ am străpuns fortificaţiile inamicului, am înaintat spre Manheim (colonie germană lângă Odessa). Ruşii contraatacă şi recuceresc fortificaţiile din jurul Odessei. Prin acest contraatac, unităţile din stânga şi din dreapta noastră sunt respinse. Oprind contraatacul rusesc, unitatea noastră a fost încercuită de la 2 septembrie până la 11 septembrie 1941. Deşi încercuiţi, atacam zilnic forţele ruseşti, pentru a lua prizonieri.
Unităţile noastre atacă din nou spre Odessa şi abia la 11 septembrie ajung pe aliniamentul batalioanelor mele. Prin rezistenţa acestor două batalioane, a fost apărat flancul drept al Armatei a treia, pentru a nu fi respinsă peste Nistru. Pentru modul în care am condus rezistenţa celor două batalioane, prin Înaltul Decret nr.445 din 1942, mi-a fost conferit Ordinul Mihai Viteazul.”
Lupta trupelor române a continuat şi ofiţerul Vasile Iftode a participat la cucerirea Odessei şi la înaintare până la Bug.
De asemenea, în 1944, s-a aflat pe frontul care s-a întins între Carpaţi şi Chişinău, unde, în lupte crâncene, inamicul a fost în multe momente zdrobit, ceea ce a mai adus ofiţerului nu numai nespuse suferinţe fizice şi morale dar şi decorarea cu Steaua României.
A urmat Campania din vest, cu luptele pentru eliberarea Transilvaniei, a Ungariei, a Cehoslovaciei. Rănit la Solnoc, în Ungaria şi tratat la spitalul militar de la Praga, Ziua Victoriei l-a găsit tot la Praga.
După ce a trecut printr-o perioadă absurdă de prizonierat la ruşi, a reuşit să evadeze.
L-au ajuns celelalte „recompense” pentru suferinţa şi eroismul său: punerea în cadru disponibil (1946), şase ani de închisoare la Jilava, la Gherla şi la Canalul Dunăre-Marea Neagră, o perioadă de şomaj.
S-a încadrat apoi ca tehnician la Hidrocentrala Roznov şi apoi la Întreprinderea de Drumuri şi Poduri (Regiunea Iaşi), până la pensionare.
Colonelul Vasile Iftode a fost şi un talentat scriitor, poeziile sale apărând atât în volume cât şi în reviste.
La 22 iulie 2000, sufletul colonelului Vasile Iftode s-a înălţat la ceruri, iar trupul său a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul din Piatra-Neamţ.

Prof. Dan MIHĂILESCU