VIOLENŢA VERBALĂ ŞI FOLOSIREA LIMBAJULUI VULGAR

2
Săptămâna trecută am avut ocazia şi onoarea să fiu invitat la spectacolul domnului Gheorghe Hibovski, directorul teatrului Tandem, care, împreună cu soţia şi cu încă o actriţă, au regizat un spectacol extraordinar – „Povestea poveştilor” a lui Ion Creangă. Am rămas foarte impresionat de spectacol, dar şi de vulgaritatea cuvintelor.
În teatru, ca de altfel şi în mass-media, se foloseşte limbajul vulgar ca o metaforă. Ion Creangă evidenţiază, prin această povestire, ideea că, la urma urmei, tot ce este în viaţă este compus din sexualitate şi atunci, dacă aşa stau lucrirle, ar trebui să se folosească în mod liber şi nu să fim ipocriţi. Aşa că mi-am zis: hai să vorbim odată pentru todeauna despre tot ce ţine de cuvintele vulgare, ce înseamnă ele, de ce folosim astfel de cuvinte şi care este sursa lor.
Unul din motivele pentru care noi folosim cuvinte vulgare este spre amuzament,  din dorinţa de a râde şi de a schimba atmosfera. Aici se pot aduga şi glumele, bancurile care, cu cât sunt mai porcoase, cu cât sunt mai excitante, cu atât mai mult captează atenţia şi persoanele participante se simt bine, tocmai pentru că pot să vorbească altfel decât le este permis în societate.
Trebuie menţionat de la început că folosirea limbajului vulgar este veche ca şi folosirea limbajului obişnuit. El deviază din limbajul general ca o formă opoziţionistă şi ca o metodă de a da sens lucrurilor neaccepte ori privite din partea societăţii ca fiind lucruri interzise. În acest caz, când se formează o interzicere, apare de regulă şi o grupare ascunsă care folosesţte un limbaj specific al lor şi care contrazice forma normalităţii. Încet, încet s-au eliminat vorbele care nu erau frumoase. Cu cât societatea şi cultura erau mai conservatoare, cu atât se punea o cenzură mai puternică. S-a pus accent pe faptul că trebuie să fie o educaţie, să se vorbească frumos unul cu altul, să se folosească cuvinte frumoase, să fie un respect reciproc. Dar nu s-a luat în seamă că există, în fiecare om, o sămânţă, mai mică sau mai mare, de energie, care se acumulează şi, cu cât persoana este mai bună, cu atât această sămânţă de energie din interior creşte.  Atunci oamenii au găsit o cale ca prin glume şi bancuri să exprime ceea ce era interzis, aceasta fiind pentru ei o refulare, o manifestare a libertăţii lor. Oamenii care au tendinţa de revoltă aleg această cale a limbajului vulgar. Acest limbaj aparte a apărut în special în teatrele de periferie dar s-a extins şi în limbajul poporului. În sfera literară se admit scăpări de acest gen, sub forma unei glume, ca să se atragă atenţia asupra unui fenomen, asupra unei situaţii. Până aici suntem între pozitivism şi negativism, nu suntem încă pe linia negativă.
În momentul când folosim cuvintele vulgare pentru a stăpâni situaţia, pentru a inferioriza pe cineva, se trece deja în latura negativă.  De asemenea, contează şi tonalitatea cu care sunt spuse cuvintele vulgare, de context, de alţi mulţi factori.
Cuvintele vulgare sunt legate şi de geografia şi cultura fiecărei ţări. Trebuie subliniat că în fiecare ţară, având culturi diferite, folosirea cuvintelor vulgare este diferită; spre exemplu dacă vacă este un cuvânt vulgar într-o societate, la indieni – vacă este un cuvânt sfânt.
Când vulgaritatea există între soţi şi nici unul nu se simte jignit, atunci este totul ok, este treaba lor, dar în momentul în care intervine vulgaritatea ca un reproş pentru ceva ce nu convine unuia dintre parteneri şi există şi o tonalitate jignitoare, trecem deja în sfera violenţei verbale. Vulgaritatea trebuie să aibă un sens la relativism, dacă o persoană foloseşte vulgaritatea la fiecare două propoziţii pe care le emite, începe să devină iritantă. Este o terorie care afirmă că dezamăgirile aduc frustrarea; aceste frustări pot fi interioare şi exterioare. Cu cât frustările sunt mai multe, omul simte nevoia de a scoate această energie negativă  la suprafaţă, de a se descărca. O modalitate este să te duci să ţipi într-o pădure, alta să te duci la sală şi să baţi în sacul de box şi al treilea mod este să foloseşti pur şi simplu cuvinte vulgare la modul general sau adresate cuiva. Însă în cazul unei frustări puternice se poate ajunge chiar şi la violenţă fizică puternică.
Să ne întrebăm dacă, faţă de copii, efectul vulgarităţii verbale este mai puternic decât efectul unei palme, dacă o agresivitate verbală este mai puternică decât o agresivitate fizică?  Răspunsul este da. O jignire poată să doară mai mult decât o palmă, o jignire te atinge la suflet,  pe când o palmă o simţi pe moment şi atât. Din experienţa mea destul de bogată în psihoterapie pot să afirm că majoritatea pacienţilor mei  au primit o jignire pe un ton aspru, în cuvinte vulgare, de la persoane de la care nu se aşteptau, şi efectul acelei atitudini a durat ani de zile iar în timp chiar se poate ajunge la o problemă psihologică gravă.
Există o chestie psihologică foarte interesantă: sunt unii care folosesc cuvintele vulgare într-un mod direct şi puternic, nu doar ca să se impună, ci ca să arate că ei sunt într-o situaţie foarte bună. Dar culmea culmilor, cercetările ne arată că astfel de oameni sunt mult mai vulnerabili, deoarece de fapt ei folosesc acest limbaj vulgar ca un mecanism de apărare, ce ascunde problema lor interioară. La femei Freud, la sfârşitul secolului al 19-lea şi începutul secolului al 20-lea, a descoperit isteria. Ce înseamnă aceasta? Folosirea limbajului sexual faţă de partener pentru a-l determina să se simtă atras de ea. Pentru femei acesta este un mecanism de apărare prin care de fapt îşi acoperă problemele lor psiho-sociale şi conflictele lor interioare.
Un alt aspect pe care trebuie să-l avem în vedere este dacă se recomandă a folosi cuvinte vulgare faţă de copii? Este bine ca mama şi tata să folosească în familie de faţă cu copii lor cuvinte vulgare? Dacă copilul ascultă în mod frecvent astfel de cuvinte, îl determină şi pe el să folosească un astfel de limbaj vulgar, nu doar faţă de părinţi, ci  şi faţă de alţi copii şi, din păcate, are ca efect şi creşterea violenţei fizice. Să ne ferim aşadar de un astfel de comportament vulgar, pentru că are două tăişuri: pe de o parte ne dă o descărcare ( dar nu prea bună, pentru că nu are control şi nu are o direcţie educativă),  însă, pe de altă parte, duce la violenţă fizică. Dacă copilul care asistă la limbajul vulgar al tatălui, în cele mai dese cazuri, este fetiţă, ea poate să înveţe că este inferioară şi devine pasivă la un astfel de comportament, iar dacă copilul este băiat el îl va imita pe tatăl lui. Aşadar drumul de la vorbirea vulgară la agresivitatea fizică este foarte scurt.
Există o coleraţie între statutul social al omului şi folosirea cuvintelor vulgare? Din păcate da. Cu cât omul are un statut mai scăzut, cu atât cuvintele vulgare sunt mai des folosite. S-a creat şi un limbaj vulgar al fiecărei meserii. Foarte des întâlnim folosirea limbajului vulgar în armată şi în închisori. De asemenea, s-a constatat că folosirea cuvintelor vulgare determină, în unele situaţii, legături mai strânse între oameni şi dispare astfel formalitatea. Oamenii îşi permit să folosească cuvinte vulgare cu cei apropiaţi lor.    Trebuie să avem în vedere însă că înjurăturile şi vulgaritatea pot duce la ură, la duşmănie, la discriminări şi chiar la obsesivitate şi crime. Când primim o lovitură, primul lucru e să proiectăm pe persoana de lângă noi şi să aruncăm cuvinte foarte urâte, dar nu este educativ. Acest limbaj vulgar are o funcţionalitate a lui, însă trebuie să ne ferim să nu exagerăm, altfel există riscul apariţiei violenţei, a problemelor personale, psihologice, a problemelor în familie şi în cuplu. Să fim atenţi ce folosim, cum folosim şi cât folosim.
Aştept sugestiile şi întrebările dumneavoastră pe adresa mea de e-mail.
Dr. MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Director Istitut Miron – Cabinet de psihologie
Piatra Neamţ, str. Mihai Eminescu, nr.3, bl.D4sc.B,ap.37,parter
Tel.: 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214
E-mail: miron@ambra.ro
Site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
2 Comentarii
  1. mos chiorpec spune

    Domn doctor,
    Limbajul vulgar nu e o metaforă; nici pe scenă, nici pe stradă. E un fapt și atât.Dacă te bagă cineva în mă-ta, sau îți propune o partidă de alăptare, invitația e directă, nu e o metaforă. N-o să bat apa în piuă despre dramaturgia lui Aristofan sau Terențiu unde termenii încriminați făceau parte din vocabularul uzual, normal. Limbajul vulgar există în sine,e (inițial) al poporului,al vulgului needucat.Vezi și latina vulgata din care s-ar trage, într-un mod personal- limba română. E o limbă pe care ar trebui s-o deprindeți binișor înainte de a vă apuca de scris. Chiar dacă o faceți pentru propria reclamă. Părerea mea.

  2. marius spune

    Romanii,au o vorba : Sa nu faci ce face popa,ci sa faci ce zice popa. Privind astfel d-l dr. ne explica, ca vulgaritatea,folosita de unii oameni,in anumite conditii nu este rusinoasa,functie de statutul social,ea putand fi considerata ca vorbire metaforica. Deci cand,actorul pe scena,profesorul acasa sau cu un prieten,doctorul cu un brancardier obraznic sau o asistenta incapatanata,intr-un cuvant,omul cu educatie,foloseste astfel de termeni,el foloseste metafore,figuri de stil. Cand insa acelasi termen e folosit de „vulg”,se schimba treaba….. Needucatul si nesimtitul e vulgar,iti ataca pudoarea,te jicneste,si…..devine violent nu doar prin limbaj. Mi se pare o dubla masura,sau si mai grav instapanirea in relatiile interumane a dictonului latin,care spune ca : ce-i permis lui Jupiter,nu-i permis si Boului.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate