Venus de la Poiana Cireșului – Piatra Neamț, cea mai importantă descoperire arheologică

Pe data de 22 august a. c., cu ocazia săpăturilor arheologice în binecunoscutul sit paleolitic de la Poiana Cireșului – Piatra Neamț, s-a descoperit cea mai veche sculptură din România de către arheologii de la Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic din cadrul Complexului Național Muzeal ”Curtea Domnească” din Târgoviște. Este vorba de partea inferioară a unei statuete feminine cu o vechime de peste 23.000 de ani. Pe teritoriul Eurasiei astfel de reprezentări sunt cunoscute sub numele de Venus-uri gravetiene, pentru că în cea mai mare parte au fost livrate de stratele de cultură atribuite culturii gravetiene, așa cum se întâmplă, de altfel, și la Poiana Cireșului – Piatra Neamț. Conservarea doar a părții inferioare a corpului nu este probabil întâmplătoare, această opțiune putând să aibă chiar profunde semnificații simbolice, pe care vom încerca să le descifrăm prin studiile ulterioare.
Venusul de la Poiana Cireșului – Piatra Neamț a fost sculptată într-o rocă de duritate medie, probabil un argilit, așa cum indică observațile preliminare și are circa 7,5 cm lungime. Este realizată în stil schematic asemănător celor de la Gönnersdorf, Oelknitz, Petersfels și Andernach din Germania, de la Wilczyce din Polonia. Analogii interesante se pot face și cu așa zisă ”figurină cu pelerină” de la Brassempouy sau cu gravurile de la Gare de Couze din Franța etc. De asemenea, se poate discuta de eventuale analogii cu unele din numeroasele descoperiri de acest fel din Câmpia Rusă. Pe lângă asemănările stilistice cu statuete de tip Venus dintr-o serie de situri din Eurasia, trebuie să spunem că Venus de la Poiana Cireșului-Piatra Neamț se caracterizează prin multă originalitate care va fi cu siguranți remarcată de specialiștii străini. Noi considerăm că, din anumite puncte de vedere, ea reprezintă o sinteză a stilului schematic prin modul armonios în care este redată adesea exagerat partea mijlocie a corpului feminin ca semn al cultului fertilității care domina comunitățile gravetiene, caracterizate printr-o surprinzătoare unitate culturală.
Ne exprimăm satisfacția că prin descoperirea celei mai vechi statuete de tip Venus la Poiana Cireșului – Piatra Neamț, istoria sculpturii în România va trebui să acceptăm că începe de aici.
Tot în acest an, prin săpăturile de la Poiana Cireșului s-au descoperit câteva oase gravate, pentru prima dată în stratul Gravetian I, cu vârsta de peste 20.000 de ani, o cochilie de melc perforată. Ca o noutate absolută este și descoperirea primei mărgele de Dentalium mai veche de 10.000 de ani de pe teritoriul României, ea fiind recuperată din același strat Gravetian I.
Sperăm ca aceste importante descoperiri pentru patrimoniul cultural al României să determine instituțiile abilitate să privească cu mai mult interes săpăturile de pe acest sit de importanță europeană și să facă ca cercetările de aici să beneficieze de fonduri rezonabile în viitorii ani.

Prof.univ.dr. Marin Cârciumaru
C. S. II dr. Elena-Cristina Nițu
MUZEUL EVOLUTIEI OMULUI SI TEHNOLOGIEI IN PALEOLITIC TARGOVISTE