Vecinul meu, un om de care trebuie sa afli și tu că există

În blocul în care stau am un vecin care are peste 70 de ani și este foarte sărac. E atât de sărac încât s-a decuplat de la căldură, apă potabilă și energie electrică. Deși numele lui este altul vecinii s-au obișnuit sa-i spună Emil.
Acest vecin al meu este un om foarte religios, cu un bun simț ieșit din comun și foarte priceput la orice, începând de la tâmplărie și terminând cu mici reparații din care își și câștigă puținii bani necesari supraviețuirii.
Ei bine, acest vecin sărac lipit, care își cară apa de la câteva blocuri distanță de la o pompă și stă fără lumină,  cheltuie o mare parte din puținul pe care îl are dând de mâncare la vreo 20 de oameni amărâți. Noi am fi tentați să le spunem  boschetari, dar vecinul meu a făcut o selecție riguroasă a lor și nu ajută decât pe cei care sunt dincolo de pragul sărăciei, nu beau și sunt loviți de soartă.
În fiecare zi vecinul meu iese cu câte o găletușă de mâncare, de regulă gătită și într-o liniște și discreție deplină dă de mâncare la câte un mic grup de amărâți. De fiecare dată are grijă să facă curățenie în locul unde își ajută semenii. Chiar aș putea spune că după grija hrănirii amărâților următoarea grijă e să nu deranjeze sub nici o formă vecinii, din acest motiv probabil nu urcă nici un amărât pâna la Emil acasă.
În această seară l-am surprins pe vecinul meu, pe banca din fața blocului, hrănind la propriu și la figurat un amărât ce avea toate degetele amputate. Spun surprins deoarece vecinul meu nu vrea nici un fel de laude sau aprecieri pentru ceea ce face, cu atât mai puțin reclamă, ba chiar face tot ce poate să fie foarte discret, motiv pentru care nu cred că ar fi tocmai bine să fie felicitat de cei care îl vor recunoaște, ci doar să fie luat ca exemplu de omenie într-o lume în care toți devenim din ce în ce mai răi și din ce în ce mai nepăsători cu ceilalți oameni.
Tu cel care stai acum comod în fața unui monitor sau a unei tablete ! Dacă ai un vecin sărac sau bătrân și singur, care nu ți-a cerut niciodată nimic, a venit momentul să te duci să-i dai o farfurie de mâncare sau orice alt ajutor sau măcar să stai 5 minute de vorbă cu el să îl întrebi ce mai face.