Ursul pacalit de soarta – fabula urbana

In padurea minunata, de baroni locali furata, incepu sa se simta miros de alegeri primavaratice si cum e obiceiul, rapitoarele si carnivorele incepura sa dea ronduri prin poienite nestiind ce sa faca ca sa nu fie cumva alungate din codru de catre celelalte vietuitoare cu ocazia scrutinului .
Uite asa, Ursarila impreuna cu gagiul caprei se hotarara sa faca ei ceva ca sa stea linistiti la scrutin, iar pentru asta ar fi trebuit sa schimbe paznicul din padure care incepuse sa isi ia grade si sa se comporte ca un vanator, ba chiar il apucase   ordinea si curateniea prin padure … un fel de  „Let’s Do It paduricea” operatiune de curatenie in timpul careia fara sa vrea, vanatorul Paulica daduse peste cateva starvuri ingropate cu grija de Ursarila .
Asa ca Ursarila si cu tovarasul caprei se sfatuira ei ce se sfadira, se pare chiar cu Somnorila si luara legatura cu seful vanatorilor si padurarilor de pe langa Baneasa cu care pusera la cale sa il mute pe paznicul Paulica intr-o alta padure pe la Ilfov, sa se ocupe acolo de soarecii de camp si de cartite, iar in locul lui sa vina un alt padurar ceva mai prietenos si care eventual sa dea  o mana de ajutor la viitoarele scrutinuri din codru .
Imediat paznicul padurii fu mutat la Ilfov in campie, iar de veselie, Ursarila si prietenii lui, convinsi ca treaba e facuta, incepura sa guste din victorie fara sa isi dea seama ca deja cineva le punea, in doze mici, arsenic in planul lor. Norocul lighioanelor a fost ca arsenicul a fost in doza mica si doar s-au constipat impreuna cu prietenul lor de la Baneasa si  au tot stat prin boscheti, daca nu cumva si acum sunt tot acolo .
Intre timp paznicul Paulica a venit pe nesimtite inapoi si s-a instalat inapoi in foisorul lui din varful dealului, asteptand acum ca cei care-i aranjara plecarea  la campie sa apara in catarea pustii.
Inca fiind  constipati si intoxicati cu arsenic, Ursarila si gagiul caprei stau acum cuminti si probabil coc alt plan ca sa scape de paznicul cel incomod si sa aduca unul cu care sa se poata incalta cum vor ei, dar ce sa faci, viata in padure e complexa, pericolele multe. De exemplu, la Brasov ursii care nu au fost cuminti sau au umblat prin tomberoane dupa mancare, au fost prinsi si bagati in custi,  cat despre gagii de capre… deja nu-i mai vedem decat pe stancile golase halind cate un smoc de iarba si asteptand vremuri mai bune.
De acum ramane de vazut daca paznicul padurii, vanator destoinic de meserie, va ierta complotul care-l trimitea in campie, sau va sta cu glontul pe teava asteptand ca cineva sa greseasca.
De regula in fabulele noastre urbane mai apar doua personaje care in cazul de fata absenteaza motivat, dar in deznodamantul povestii au si ei rolul lor. Aici vorbim de taranul care era la camp si stiind ce vor sa faca Ursarila si prietenii lui  s-a facut ca ploua si e ocupat cu recolta, iar leul care traia in pace cu vanatorul era plecat la un safarii pe Coasta de Azur, dar auzind de complot, probabil a dat un telefon si si-a exprimat parerea moldoveneste si de la 11 metri de receptor ca asa e treaba … leul rage mai tare si mult mai convingator decat ursul care in cazul de fata chiar nu stim cum de a reusit sa il bage in poveste si pe gagiul caprei care de regula era mult mai calculat si rumega de trei ori inainte sa inghita.
Partea frumoasa a fabulei urbane este aceea ca cei care complotasera sa scape de paznicul padurii cred ca nimeni nu stie ca au gafat lamentabil in incercarea lor si ca toate vietuitoarele rad de ei desigur pe la spate, dar asteptam momentul prielnic sa le rada si in fata.

Orice asemanare intre personaje din viata reala este pur intamplatoare. Hai pa !