Supermarketurile încep să transforme românii în casieri
În goana după profituri tot mai mari — profituri care, de cele mai multe ori, sunt „optimizate fiscal” și scoase discret din România — tot mai multe supermarketuri au început să-și transforme clienții în propriii angajați. Nu prin opțiune, nu prin stimulente, ci aproape prin constrângere.
Intră într-un supermarket și vei vedea același scenariu repetat obsesiv: multe case clasice, cu casieri umani, dar nefuncționale. Una, maximum două deschise. Cozi lungi, nervi, timp pierdut. Mesajul este clar, chiar dacă nu e spus explicit: „Du-te la self-checkout”.
Acolo unde clientul este împins să-și scaneze singur produsele, să le cântărească, să le corecteze când apar erori, să aștepte validarea unui angajat care supraveghează mai multe case simultan și, în final, să plătească… la fel ca înainte. Fără reducere. Fără beneficiu. Fără măcar o sacoșă oferită simbolic pentru munca prestată.
Dacă ar exista un discount, o facilitate reală, o formă de recompensă pentru faptul că îți faci singur treaba, poate că situația ar fi de înțeles. Dar când ești efectiv forțat să alegi între coadă și a deveni propriul tău casier, nu mai vorbim despre modernizare, ci despre transferul costurilor de personal către client.
Iar aici apare o întrebare incomodă: Protecția Consumatorului mai există? Sau există doar atât timp cât nu deranjează marile lanțuri comerciale? Pentru că această practică nu este una neutră. Este una care afectează direct confortul, timpul și demnitatea consumatorului.
Până când cineva va decide că această „optimizare” a mers prea departe, cei care nu vor să fie propriii casieri vor continua să stea la cozi, privind rânduri întregi de case închise, ca un decor inutil.
Cine știe? Poate într-o zi ni se va cere să punem marfa și pe rafturi. Sau să dăm și cu mopul, la final. Evident, fără reducere la bon.
