Spovedania unui preot: „Cum să le spun unor părinți îndoliați că le-a murit copilul de la o mușcătură de măr de acum mii de ani?”
Preot ortodox de 11 ani (la momentul deciziei) doctor în teologie și traducător publicat de Patriarhia Ortodoxă Română, Ilie Toader (sub pseudonimul Ion Aion) a renunţat la veşmintele bisericeşti, şi-a dat demisia din preoţie renunțând la statutul de cleric al BOR cu toate privilegiile incluse şi a scris o carte publicată de Curtea Veche Publishing în anul 2017.
Dumnezeul pe care a trebuit să-l slujesc nu există
Este povestea unui om care a îndrăznit să pună sub semnul îndoielii anumite aspecte și care a pornit într-o călătorie a unei altfel de cunoașteri, mai profunde, fără bariere. Într-un interviu acordat publicației Recorder, Ilie Toader explică motivele care l-au adus în punctul de a admite faptul că relația dintre Biserică și societatea în care trăim s-a cimentat pe fundamente greșite, fără însă a pune la îndoială existența lui Dumnezeu.
M-am tot întrebat și cred că au fost mai mulți factori dintre care poate doi să fi cântărit decisiv: mai întâi sunt convins că a contat faptul că am studiat în paralel și greaca veche pe care am predat-o apoi ani de-a rândul la același seminar unde învățasem și eu și tocmai studiul pe textul vechi m-a făcut să privesc Biblia cu alți ochi decât fusesem învățat în școlile teologice – și așa am ajuns la o concluzie fundamentală pentru înțelegerea mea de-acum, anume că literatura veche conservă printre rânduri evoluția mentalului uman și Biblia face același lucru, fiind o colecție de texte scrise la intervale foarte diferite de timp. De la începutul până la sfârșitul ei, aceleași teme sau realități ajung să se contrazică pur și simplu, fiindcă se schimbă mentalul uman. Ce vreau să spun, de fapt? Discursul biblic nu are o coerență de la un capăt la altul, ba uneori este mult prea departe de a fi măcar uman. […] Sunt lucruri pe care oricine le poate verifica, e de ajuns să deschidă o biblie. Va trebui însă să citească cu proprii ochi și nu cu o optică impusă dinainte.
Factorul decisiv a fost mai degrabă un moment de viață: eram deja preot de mulți ani și mă aflam în America la niște studii. Într-o bibliotecă uriașă din New York căutam în special bibliografie privind perioada de început a creștinismului – abia atunci am aflat, după atâția ani de teologie ortodoxă că Hristos nu a instituit nici măcar euharistia (n.red: Euharistia sau Frângerea pâinii este ritualul central al cultului creștin, având o dublă semnificație: pe de o parte, împărtășirea cu elementele euharistice, reprezentând o sfântă taină iar, pe de altă parte, celebrarea morții și învierii lui Iisus Cristos în cadrul căreia creștinii ascultă, în mod solemn, texte din Biblie și primesc taina propriu-zisă sub formă de pâine și vin). Era pur și simplu o practică rituală în iudaismul vremii pe care Iisus o săvârșea.
Eu învățasem doar ce mi se predase în în școlile teologice și parcursesem doar bibliografie ortodoxă. Atunci s-a produs acel declic final. Cum să mă întorc în fața atâtor oameni la predică și să le spun ca Iisus a instituit frângerea pâinii când de fapt nu-i așa? Cum să le spun unor părinți îndoliați că le-a murit copilul de la o mușcătură de măr de acum mii de ani? Și…cum să fac asta față de mine, pentru tot restul vieții?
Freud: destinul nu e un act de credință, ci e creat de subconștient pentru a ne controla alegerile conștiente.
Recunosc, i-am citit cartea la o lună după apariție pentru că am considerat mereu că există o diferență semnificativă între credință și religie iar (cel mai probabil) la nivel subconștient am căutat o validare a propriei percepții. N-am înțeles niciodată ideea jertfelor și nici logica din spatele banilor dați Bisericilor sub formă de donații/pomelnice, pentru iertarea păcatelor, în timp ce oamenii mor pe capete în spitale din lipsa dotărilor. E ca un soi de mită – pe șleau spus – dată lui Dumnezeu: îți dau bani să mă ierți, iar cu cât contribuția este mai generoasă, cu atât drumul meu spre izbăvire este mai scurt. Am înțeles însă că orice om, fără excepție, este credincios, iar crezul în sine nu trebuie musai să fie într-un personaj biblic cu barbă albă și straie albe, ci în orice îl face să fie un om bun, nobil, modest, capabil să-și trăiască viața fără a îngrădi libertatea altuia.
Nota bene: Acest articol are ca unic scop prezentarea unei altfel de perspective din prisma unui om care a purtat cu sfințenie veșmintele bisericești și care s-a străduit să creadă „fără a cerceta” vreme îndelungată.
Cei care au curiozitatea de a asculta interviul cu Ilie Toader pot accesa materialul Recorder mai jos:
Nu scrie în Biblie ” crede și nu cerceta „. Iisus Hristos a spus : cercetati scripturile, și veți afla viata veșnică!
Dacă toate studiile acestui ins ar fi avut la bază că Dumnezeu este o idee, adică gândire, se mai numește și LOGOS=știință, totul , precepe biiblice,,unde dragoste nu e , nimic nu e”, ,,iubesteti aproapele că pe pe tine însuți”, ,, Dumnezeu are chipul și asemănarea omului, daca îți iubești aproapele îl iubești pe Dumnezeu” poate ar fi înțeles că datorită credinței putem zbura cu avionul, merge cu mașina, sa face operații pe creier și cord, și nu ne omoram la drumul mare.
Și bunica mărgea la biserica, învățase 5 clase într-una , acesta era învățământul atunci, iar preotul din timpul comunismului avea două facultăți, dascălul școală teologică, copii din sat care umpleau biserica au ajuns profesori universitari, doctori, ingineri, au ajuns oameni cu familii și cu bun simt și respect , sunt oameni educați.
LOGOS însemna Dumnezeu, știință,rațiune totul. Aveți curajul și lăsat biserica da înființeze spitale.
A început sa dispară bunul simt.
Din pacate multi confunda religia ( politica pura,care se bate pe nr de adepti) cu credinta ( un act intim,personal,de care nu trebuie sa dai socoteala nimanui). Cu totii suntem satui de popii care vin si cer bani in nestire,de imaginile cu preafericiti ce sunt plini de aur si coboara din Mercedes( IIsus mergea pe un magar imbracat in straie ponosite),de lipsa de simpatie fata de femei,si de cate si mai cate. Unde mai pui ca doar in crestinism exista notiunea de iad (pedeapsa,daca pui la indoiala ce ti se psune). Si tocmai ceea ce ne face diferiti de restul vietuitoarelor este capacitatea de a analiza,discerne si alege…..BOR nu mai are mut de trait din pacate,si nu doar ei.
Semnificaţia termenului Şeol oscilează între conceptul de mormânt, de lume subterană la cel de stare de moarte. În tot Orientul Apropiat din antichitate, precum şi în alte părţi, cei morţi erau imaginaţi ca existând într-un ţinut subteran cunoscut în bab. sub denumirea de aralu şi în ugar. ‘eres, „pământ”. Dar în timp ce aceste ţinuturi erau conduse de zeii lor proprii, domnitorul din Şeol era Iahve.
Şeolul era sub suprafaţa pământului (Ezechiel 31:15, 17; Psalmul 86:13), un loc al prafului (Iov 17:16), al întunericului (Iov 10:21), al liniştei (Psalmul 94:17) şi al uitării (Psalmul 88:12). Uneori unele caracteristici ale vieţii de pe pământ sunt imaginate ca fiind continuate în Şeol (Isaia 14:9; Ezechiel 32:27), însă acest loc este mereu un loc de slăbiciune şi tristeţe.
În unele pasaje, Şeol are un aspect represiv (de. ex. Psalmul 49:13-14) şi destinarea prematură pentru Şeol este o formă de judecată. VT priveşte viaţa pământească ca pe o arenă pe care se poate desfăşura activitatea în slujba lui Iahve; acesta este locul unde se poate primi cuvântul Lui, unde I se pot oferi jertfe, şi unde pot fi experimentate intervenţiile Lui. De aceea, a fi în Şeol înseamnă a fi scos din mâna Lui (Psalmul 88:3-5). Totuşi, Iahve este prezent şi în Şeol (Psalmul 139:8) şi este în stare să izbăvească pe cei de acolo (Psalmul 16:10).
Unii au văzut în cuvinte ca şi ‘abaddon, „distrugere” (Iov 31:12; 26:6; 28:22; Psalmul 88:11; Proverbe 15:11; 27:20), în sahat, „prăpastie” şi uneori „corupţie” (E.F. Sutcliffe, The Old Testament and the Future Life, 1946, p. 39 ş.urm.; Iov 33:24; Psalmul 16:10; Ezechiel 28:8, etc.) iar în bor, „prăpastie” (Psalmul 30:3; Ezechiel 31:14), un loc de pedeapsă în Şeol. Însă nici un pasaj care conţine aceste cuvinte, care nu reclamă această interpretare, şi ideea nu este formulată în mod explicit în VT. Aceste cuvinte sunt mai bine considerate ca sinonime ale termenului Şeol, cu care de multe ori apar în paralel.
prietene aici e un citat din dictionarul biblic
daca tu n ai habar de un lucru nu8 inseamna ca lucrul acela nu exista
pune mana pe carte ca si noi suntem satui de analfabeti functional
spus-a nebunul in inima lui: nu este dumnezeu
Iarta-i Doamne ca nu stiu ce spun
Pe mine bunica-mea care era habotnica m-a facut ateu intr-un mod indirect. Pe cand aveam 10 ani, am citit biblia povestita copiilor, ca mai apoi sa citesc Biblia originala….si aveam tot felul de intrebari, chestii care nu se legau in capul meu. Bineinteles, ca ma duceam la bunica-mea sa imi explice. In aproape 90% din cazuri imi raspundea „crede si nu cerceta”, lucru care ma scotea total din sarite, iar de atunci nu am mai vrut sa am de-a face cu religia. Good job, granny!
In Biblie nu spune mar spune fructul oprit. Si mai spune ca Dzau a facut pe Eva din coasta lui Adam ( adica o alta expresie pt sange din sangele lui aka copilul lui) . Ce era considerat Tabu ( fruct oprit) ? inseamna ca Adam a procreat cu Eva. Si de aici rezulta ceva probleme de sanatate transmise urmasilor. Biblia arata ( scoate la iveala) una din problemele triburilor de pastori din zona orientului mijlociu si o pune pe tapet. O discuta. Si arata ca e gresit. Acum chiar daca s-a intamplat …nu cred ca mai are rost dupa atatea sute de generatii sa ne simtim vinovati ( chiar sa fim sange din sangele lui Adam) . Ca povestea lui Adam nu s-a intamplat dpar atunci si in acel loc. A fost practicata si in alte locuri de alte populatii. Se mai intampla si pe la Vaslui sau Austria. E de co damnat faptul ? Da. Trebuie sa condamnam si pe cei care s-au nascut ? Eu zic ca nu.
Da, un om care a reușit să iasă din minciună și să descopere (cam tîrziu!) adevărul! Vouă, care vreți să cunoașteți adevărul în toată imensitatea lui, vă recomand să citiți ”EPOCA ÎNTUNECĂRII”, o lucrare extraordinară de istorie adevărată, publicată în 2018, a unei jurnaliste de la The Times, pe nume Catherine Nixey. Veți rămîne stupefiați aflînd ”Cum a distrus creștinismul lumea clasică” așa cum se afirmă în subtitlul cărții.
Eu personal am ajuns la aceeași concluzie de foarte mult timp în urmă. Probabil dinaintea apariției acestui material.
Impresionant!