Spectacolul O…ladă premiat la Festivalul Comediei Românești
După o săptămână de umblat cu „O… ladă” prin țară (București – festivalul Comediei Românesti, Sfântu Gheorghe – Festivalul “Atelier” și Ploiești – Festivalul de Teatru “Toma Caragiu”), trupa TT se întoarce astăzi acasă la Piatra Neamț, mai bogată – cu premiul pentru cel mai bun spectacol obținut în cadrul celei de-a XΙΙ ediții a festivalului „festCO”.
Ieri seară, în cadrul galei desfășurate pe scena Teatrului de Comedie București, juriul format din Ana Ciontea, Cristina Modreanu, Gheorghe Visu, József Bartha, Atilla Vizauer a acordat Teatrului Tineretului Piatra Neamț, pentru spectacolul O … ladă, creație colectivă după Ion Creangă, regia Alexandru Dabija, premiul pentru cel mai bun spectacol.
Peste câteva zile, O…ladă va fi prezent alături de OO! (creație colectivă după Ion Creangă, regia Alexandru Dabija) în cadrul BITEI – Bienala Internațională a Teatrului “Eugene Ionesco” (12 si 13 iunie 2014).
O … LADĂ
creaţie colectivă după Ion Creangă
Distribuție:
Vergina (mama Mirelei): Nora Covali
Baba spurcată la gură: Corina Grigoraş
Baba fântână: Ecaterina Hâţu
Baba mortului: Cătălina Ieşanu
Mirela (fata babei), baba cu poşetuţă: Ingrid Robu
Baba călare pe mort: Adina Suciu
Anişoara (fata moşneagului), baba cocoşată: Alexandra Suciu
Cezărel, Cucoşu’: Cezar Antal
Baba căţeluşă: Răzvan Bănuţ
Mortul: Dan Covrig
Baba Sfânta Duminică: Victor Giurescu
Baba copac (păr): Dragoş Ionescu
Costeluş (copilul Sfintei Duminici): Costel Manole
Baba cu chitara, baba cuptor: Rareş Pîrlog
Text: Genţiana Ionescu
Scenografie: Romulus Boicu
Muzică și versuri: Ada Milea
Regie: Alexandru Dabija
Alexandru Dabija continuă explorarea poveştilor lui Ion Creangă, realizând un spectacol în care gâlceava, curiozitatea bârfitoare, invidia, prejudecata, superstiţia sunt sevele umorului dar şi ale reflecţiei amare.
În „O … ladă“ întâlni
m personajele din „Fata babei şi fata moşneagului“, cărora li se adaugă o suită de babe straşnice, precum şi Cucoşu’, moşul şi baba din OO! (creaţie colectivă după „Punguţa cu doi bani“). Chipurile din poveşti primesc importante atribute psihologizante, în intenţia regizorală de a amenda diferite derapaje de mentalitate. Faţă de babele lui Creangă, construite aproape monocord ca întruchipări ale răutăţii, singura precizare de natură fizică fiind vârsta înaintată, „O … ladă“ aduce în scenă felurite babe, marcate de câte o trăsătură fizică sau morală distinctivă, pentru sublinierea căreia actorul trebuie să găsească numeroase resurse creatoare. Comunitatea reunită a babelor satului devine un spaţiu dinamic de sancţionare socială, răbufniri vindicative, dar şi de cozerii spumoase.
Aşa cum lada are un simbolism ambivalent – ascunde o comoară sau un blestem – aşa şi acest spectacol se înscrie pe coordonatele dualităţii: te luminează prin râs şi îţi arată, lucid, condiţia de fiinţă efemeră.
