Somnul cel de moarte al unei natiuni

1

Ziua de 21 iulie nu inseamna pentru cei mai multi dintre romani nimic, poate pe buna dreptate sau poate nu… In 1848, an cu semnificatii deosebite pentru istoria romanilor, dar probabil ca revolutia pasoptista este la fel de neimportanta ca si ideea din acest articol, pe 21 iulie, a aparut in revista Foaie pentru minte, inima şi literatură poezia Un răsunet, de Andrei Mureşanu.

Din data de 24 ianuarie 1990, această poezie, pe muzica lui Anton Pann (spun unii), a devenit Imnul de Stat al României, cunoscut sub titlul Deşteaptă-te, române!.  Ironia sortii face ca in anul 1848 puteam vorbi de afirmarea natiunii romane si a constiintei nationale, iar poezia lui Muresan era menita sa trezeasca spiritul revolutionar din romani.

Din ’90 incoace, insa, imnul, devenit oficial, nu a reusit decat sa adoarma si ultima farama de constiinta din romani.

Am vazut insa, recent, o strafulgerare, cu ocazia unui eveniment fericit pentru tara noastra. Romancele din echipa feminina de spada au castigat Campionatul European de la Sheffield. Moment memorabil pentru Romania, dar care a lasat in urma un gust amar. Fetelor li s-a cantat imnul Romaniei, dar acela din epoca de aur, ca sa se asorteze cu medaliile. Priviti in continuare cum britanicii au gafat teribil si din difuzoare s-a putut auzi cunoscutul Trei culori cunosc pe lume. Gestul fetelor a fost inteles cu intarziere… Dar…mai bine mai tarziu decat niciodata…

Gestul lor a fost unul care a aratat ca romanii sunt campioni si ca istoria lor, originea lor, sangele lor nu pot fi calcate in picioare. Desigur, greseli se mai intampla, insa aceasta greseala a durut. A amintit de vremuri sumbre si a lasat pe undeva impresia ca Romania inca nu si-a depasit conditia. Avem sus drapelul Romaniei, dar auzim acel fond sonor, vechi de decenii, asincron si suparator pentru varfurile adevarate ale tarii, nu vorbesc de cele de carton. Poate pentru noi, cei care ne-am dori sa locuim in alta tara si discreditam vesnic tara in care traim, un imn, un steag nu conteaza.


Pentru unii, da. Si ar trebui sa le urmam exemplul si de fiecare data cand trecutul ne ajunge din urma si ameninta sa ne calce in picioare sa protestam si sa ii intoarcem spatele. Romanii s-au lasat prea mult coplesiti de aceasta inadaptare emotionala la libertate. Simtul civic li s-a atrofiat atat de mult incat pentru ei “Desteapta-te, romane!” nu este decat un slogan plictisitor la fel ca si acela cu “Explore the Carpathian Garden”.

Un moment trist, dragi romani, pentru ca pe masura ce trec anii uitam din ce in ce mai mult cine suntem, cine ne sunt stramosii si cu atat mai putin ne va pasa de urmasi.

Felicitari romancelor care nu s-au dezis de originea lor si au “luptat” pentru tara pe care o reprezinta. A fost o palma peste obrazul multora.

Desteapta-te, romane!….

Emilian Zaharia

telegram ziar piatra neamt
Citește și
1 Comentariu
  1. batranu spune

    un gest superb al fetelor noastre, pe langa o perfomanta de exceptie. m-a impresionat mai mult decat placut si m-am bucurat ca inca sunt multi romani adevarati

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate