Sfințirea apelor – Sărbătoarea Botezului Domnului/Tradiții de Bobotează

Botezul Domnului sau Boboteaza este una dintre cele mai populare sărbători ale Ortodoxiei, fiind marcată pe 6 ianuarie.


 În ajunul Bobotezei se păstreaza obiceiul de a „ajuna”, adica de a posti. Cei mai râvnitori tin si post negru. Tot în ajun se păstrează și obiceiul ca preotul să intre în casele creștinilor pentru a stropi cu aghiasmă. Boboteaza este ziua până când durează datinile care au început de la Crăciun și Anul Nou: colindatul, irozii, steaua, vergelul etc.  Datina cea mai importantă din ziua Bobotezei este sfințirea cea mare a apei care se face, de regula la o fântână sau la o apa curgatoare.

Crețtinii primesc preotul cu „botezul” sau cu „Iordanul”, care le binecuvântează locuinţele şi gospodăriile cu Agheasmă Mare.
Agheasma Mare este păstrată cu sfinţenie, lângă icoană, tot anul, pentru a fi folosită ca leac de boli şi pentru dezlegarea farmecelor.
Se crede ca în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobişnuite. Peste obiceiurile creştine ortodoxe de sfinţire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus şi multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor şi a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoţite de tot felul de strigături și zgomote. Toate acestea au în general un rol de curăţire şi de îndepărtare a răului.
Tradiția mai spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îsi visează ursitul. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă.
De asemenea, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregătește o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Nimeni nu se atinge de bucate până nu sosește preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinți masa. În această zi, este bine ca fiecare persoană să strige „Chiralesa”, care în limba neo-greacă înseamnă „Doamne, miluieşte”. Odată ce strigă cuvântul, persoana respectivă capătă puteri şi este ferită de rele până la Sfântul Andrei (30 noiembrie).

Cuvântul „botez” (în greceşte verbul, baptisma = a se cufunda, a se afunda), înseamnă „baie”, „afundare”. Adică, în cheie teologică, omul înnoit prin „baia apei prin cuvânt” (Efeseni 5, 26), devine epifania lui Dumnezeu, deoarece „câți în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am și îmbrăcat”(Galateni 2,27). Slava lui Dumnezeu, spunea Sfântul Irineu, este omul viu, înnoit spre cunoștință (Coloseni 3,10), iar viaţa omului este vederea lui Dumnezeu. Omul viu este omul eliberat de păcat care, prin „baia naşterii celei de-a doua” (Tit 3, 5), „s-a spălat şi a văzut” (Ioan 9, 8-22) pe Hristos „Răsăritul cel de sus” (Luca 1, 78).

- Apreciază pagina -

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate