Sfântul Mucenic Trifon

Sfântul Mucenic Trifon este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 1 februarie.
Sfântul Trifon a trăit în vremea împăraţilor Gordian şi Decius într-un sat din provincia Frigia (Asia Mică).
Este socotit de creştini drept ocrotitor al grădinilor, livezilor şi păsărilor, ca unul care îndepărtează insectele dăunătoare şi păzeşte culturile de secetă şi grindină.

Trifon a fost înzestrat de Duhul Sfant să izgonească demoni şi să vindece boli și s-a arătat mijlocitor către Dumnezeu încă din timpul vieţii, ferind satul natal de înfometare, prin oprirea unei invazii de lăcuste, doar cu puterea rugăciunii.

Când avea 17 ani, Trifon a scos de sub puterea diavolului pe fiica împăratului Gordian (238-249). Prin post şi rugăciune, le-a descoperit păgânilor existenţa diavolului: la porunca sa, diavolul li s-a arătat tuturor sub forma unui câine negru cu ochii ca de foc. Prin această minune, a atras pe mulţi la dreapta credintă.

Noul împărat Decius (250-253) a început să-i persecute pe creştini. La porunca lui Acvilin, mai marele Bitiniei, Trifon a fost aruncat în temniţă, la Niceea. Tânăr fiind, sfântul a îndurat chinuri cumplite, iar în ziua de 1 februarie 250 a primit moarte de mucenic. Prefectul a cerut să i se taie capul, dar sfântul şi-a dat duhul înainte ca sabia să îl lovească.
Moaştele sfântului au fost aşezate în biserica din Lampsac, mai apoi într-o mănăstire din Constantinopol, iar în cele din urmă, au fost mutate în Roma.