Sfântul Elefterie, episcopul Iliriei

Sfântul Elefterie, pomenit în calendarul creștin ortodox la 15 decembrie, a trăit în vremea împăratului roman Adrian (117-138), la Roma, primind o educație creștină de la mama sa, Antia, care a fost botezată de Sfântul Apostol Pavel.

Aceasta a încredinţat creşterea şi educaţia singurului ei fiu lui Anicet, episcopul Romei. Văzând marile daruri ale lui Dumnezeu care luminează sufletul copilului, episcopul l-a hirotonit diacon la vârsta de cincisprezece ani, preot la vârsta de optsprezece ani, şi episcop al Iliriei la vârsta de douăzeci de ani.

Acolo Sfântul Elefterie a atras pe mulţi la credinţa în Hristos învătând şi propovăduind. De aceea, împăratul Adrian a ordonat comandantului Felix ca sa îl aresteze pe Sfântul Elefterie şi să îl aducă la Roma. Sosind comandantul la Valona (Albania de astăzi), oraşul unde îsi avea scaunul episcopal Sfântul Elefterie, şi intrând în biserică, l-a văzut slujind pe acesta. Deodată inima lui Felix s-a schimbat, şi a trecut la creştinism.

Felix a primit botezul de la Sfântul Elefterie, apoi a plecat împreună cu acesta la Roma. Mergând înaintea împăratului, Sfântul Elefterie a mărturisit că Hristos este Dumnezeul tuturor. Împăratul roman l-a supus pe Sfântul Elefterie multor torturi: biciuiri, ardere pe pat de fier, aruncarea în smoala clocotită, şi arderea în cuptor de foc. Aici, suferind cu bărbăție torturile la care a fost supus, l-a adus la credința creștină pe guvernatorul cetății, Coremon. Acestuia, după ce l-a mărturisit pe Hristos, i-a fost tăiat capul.

Sfântul Elefterie scăpând din temniță a mers la un loc mai înalt aproape de cetate,  iar prin faptele sale minunate, a convertit la creștinism cinci sute de persoane. A fost din nou prins și străpuns cu sulițele, iar mamei sale, pe când se apleca să-l  îmbrățișeze, i s-a tăiat capul.
Astăzi este pomenită și Sfânta Mucenică Suzana, din Palestina, care a pătimit în timpul împăratului Maximian (285-305).