Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare

Teodosie s-a născut către anul 423 în satul Mogarisos din ținutul Capadociei, în estul Turciei de astăzi. Tatăl său se numea Proeresie și mama sa Evloghia, și erau amândoi credincioși și cucernici.
Teodosie a intrat de tânăr în monahism și, din râvnă pentru locurile sfinte și din dorința de înstrăinare, a pornit spre Ierusalim, pe vremea când se adunase la Calcedon Sinodul IV Ecumenic, la anii 451. Trecând prin Antiohia, s-a dus la marele Simeon Stâlpnicul (prăznuit la 1 septembrie), de la care a deprins înclinarea spre viața cea îmbunătățită și care i-a prorocit că are să fie multora povățuitor spre mântuire.
Ajuns la Ierusalim, Teodosie s-a închinat la toate locurile sfinte pomenite în evanghelii. Apoi a viețuit un timp într-o mică comunitate monastică la jumătatea drumului dintre Ierusalim și Betleem, sub ascultarea și cu sfătuirea unui mare bătrân, pustnicul Longhin.
După ce a petrecut o vreme alături de pustnicul Longhin, la Ierusalim, Teodosie s-a retras într-o peşteră din apropierea Bethleemului, unde, timp de 50 de ani, s-a hrănit doar cu ierburi sălbatice şi legume, renunţând cu totul la carne. Datorită vieţii sale sfinte, Teodosie a reuşit să adune în jurul său mulţi ucenici. A ridicat, astfel, o mănăstire chiar lângă peştera în care vieţuia, punând bazele vieţii monahale de obşte în Palestina. De aici şi numele de „începător al vieţii de obşte” pe care i l-a atribuit Biserica.
A trecut la cele veşnice în jurul anului 529 d.H., însă moştenirea sa a supravieţuit peste veacuri, până astăzi