Sf. Mc. Vasilisc; Sf. Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic

Sfântul Mucenic Vasilisc este pomenit în calendarul creștin ortodox la 22 mai și la 3 martie, împreună cu Sfinții Mucenici Eutropie și Cleonic, cu care a pătimit multe chinuri.
Sfântul Mucenic Vasilisc, originar din satul Humialon, din Eparhia Amasiei, a trăit în timpul împăratului Maximian (286-305) şi a fost nepotul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron. Vasilisc a fost închis împreună cu Eutropie şi Cleonic, ostaşi şi prieteni cu Sfântul Teodor Tiron.
Aceştia doi au pătimit moarte martirică pentru Hristos, însă Vasilisc a rămas în temniţă, după care a fost eliberat. Pentru că a început să predice Evanghelia lui Hristos, păgânii l-au prins din nou, la porunca guvernatorului Agripa. Când era dus spre Comane, în satul Dacnon, ostaşii au poposit la o femeie, Traiani.
Pe Sfântul Vasilisc, aceştia l-au legat de un paltin uscat care, în chip minunat, a înverzit şi a înfrunzit. Ajunşi în Comane, sfântul a fost dus înaintea guvernatorului, dar a refuzat să aducă jertfă idolilor. Pentru că s-a rugat, Dumnezeu a trimis foc din cer şi a ars templul şi statuia idolului Apolon.
Plin de mânie, guvernatorul Agripa a poruncit să-i fie tăiat capul Sfântului Mucenic Vasilisc.

În ziua de 22 mai, Biserica face pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic (381).
Sinodul s-a desfășurat la Constantinopol, în perioada mai — iulie, la decizia împăratului Teodosie cel Mare (379-395), pentru a restabili ordinea și liniștea în Biserică.
Al doilea dintre cele șapte Sinoade Ecumenice a abordat următoarele probleme:
a condamnat ereziile macedonianism și apolinarianism, născute din dezbaterile legate de arianism;
a extins și adaptat Crezul de la Niceea, în special învățătura despre Sfântul Duh;
a modificat prevederile Canonului VI al primului Sinod de la Niceea.

Printre cei 150 de ierarhi prezenți la Sinodul al II-lea Ecumenic au fost: Meletie al Antiohiei, Timotei al Alexandriei, Chiril al Ierusalimului, Diodor de Tars, Grigorie de Nyssa și Petru de Sevasta (frații Sfântului Vasile cel Mare), Amfilohie de Iconiu, Gerontius sau Terentius de Tomis — Constanța în Sciția Mică, Martyrius de Marcianopolis (Devna — Bulgaria).

Sfântul Grigorie de Nazianz, episcop al Constantinopolului, a fost președinte al sinodului după moartea episcopului Meletie al Antiohiei, la sfârșitul lunii mai. După retragerea Sfântului Grigorie de Nazianz, președinția sinodului a revenit noului episcop de Constantinopol, Nectarie.

Au fost prezenți și 36 de episcopi pnevmatomahi, adepți ai ereziei ce nega dumnezeirea Sfântului Duh, pe care împăratul Teodosie și Sfântul Grigorie sperau să-i câștige pentru Ortodoxie, încercare sortită eșecului.

Lucrările sinodului, recunoscut ca Sinodul al II-lea Ecumenic, datorită importantelor decizii dogmatice formulate și recunoscute unanim de întreaga Biserică, s-au încheiat la 9 iulie 381.