Sf. Ap. Bartolomeu și Barnaba

Sfinții Apostoli Bartolomeu și Barnaba sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 11 iunie.
Sfântul Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece apostoli. Este pomenit în Evangheliile sinoptice (primele trei evanghelii din Noul Testament: Matei, Marcu și Luca) și în Faptele Apostolilor, iar prăznuirea lui se face în 11 iunie  (împreună cu Sfântul Apostol Barnaba), dar și în 25 august (mutarea sfintelor sale moaște).

Sfântul Apostol Bartolomeu a propovăduit Evanghelia în Siria și Asia împreună cu Sfântul Apostol Filip și sora acestuia, Mariamni. În Hierapolis, cei doi sfinți apostoli au fost crucificați cu capul în jos.
Sfântul Bartolomeu a fost dat jos de pe cruce în timpul unui mare cutremur care i-a înspăimântat pe prigonitori, însă Sfântul Filip murise deja.
A mers apoi în India, a tradus Evanghelia după Matei și a vindecat-o pe fiica regelui Armeniei. În Armenia a suferit moarte martirică.
Creștinii i-au îngropat trupul, dar datorită minunilor care se întâmplau lângă sfintele sale moaște, păgânii au aruncat sicriul său în mare. Sicriul a ajuns în insula Lipara, unde a fost înmormântat într-o biserică. Ulterior, moaștele sale au fost trimise la Roma.

Sfântul Apostol Barnaba a fost unul din cei șaptezeci de ucenici și însoțitorul Sfântului Apostol Pavel în unele din călătoriile sale misionare.
Este pomenit în mai multe rânduri în Faptele Apostolilor și în două dintre epistolele Sfântului Apostol Pavel (Galateni și II Corinteni). Barnaba s-a născut într-o familie bogată din tribul lui Levi. Cel care avea să devină mai târziu unul din cei șaptezeci de ucenici ai Domnului a studiat cu Saul (mai târziu Sfântul Apostol Pavel) sub îndrumarea lui Gamaliel.
La naștere a primi numele de Iosif, dar Apostolii îl strigau Barnaba (fiul consolării) pentru că avea darul de a alina sufletele oamenilor. Sfântul Barnaba a fost, probabil, primul care a propovăduit în Roma și Milano. El a fost martirizat de către evrei în insula Cipru și a fost înmormântat de către Sfântul Marcu.