Seria șpăgilor continuă!

Dacă tot subiectul zilei îl constituie șpaga și implicațiile aferente, ar fi cazul să nu ne mai ascundem în spatele ipocriziei și a îndoctrinării și să vorbim despre un alt fel de șpagă, tacită, pe care marea majoritate o dăm dar care nu pare să stârnească atâtea controverse.
Toată lumea se revoltă în fața corupției din sânul sistemului medical românesc, dar mai puțin vocali suntem atunci când îndesăm benevol milioane peste milioane în buzunarele preoților.
Bani pentru pomelnice, bani pentru slujbe, bani pentru botezuri, bani la molifte, contribuții peste contribuții la ridicarea bisericilor (că de spitale gemem, ăsta e adevărul), bani că vine popa cu Ajunul, peste tot bani. Nu, acolo nu ne mai plângem, nu mai suntem indignați, e firesc, că e pentru Dumnezeu. Unde o fi scriind în Biblie că tre` să pui bani în pomelnic, nu știm, deși chiar am citit și ne-am documentat. Unde scrie că e normal să te lase popa cu mortul pe laiță că nu ai dat destul… nici asta nu am găsit.
Nici măcar nu suferă comparație mafia din sistemul medical cu cea din Biserici pentru că, pentru cei care vor să vadă, Biserica e cea care caștigă detașat. Din nou, nu generalizăm, sunt și preoți care își desfășoară activitatea duhovnicească fără a emite pretenții dar fenomenele sunt destul de izolate.
Ne-am învățat așa, slugarnici, servili, de parcă banul dat la Biserică ar face minuni. Și în fond, ce e banul acela pus în pomelnic dacă nu tot un soi de mită? Adică Dumnezeu nu îți ascultă rugăciunile decât dacă pui o pilă la preot, dându-i bani să se se roage pentru tine, nu? Cam cât de oi suntem?
Credința nu are, sau cel puțin nu ar trebui să aibă nicio legătură cu banii. Poți fi credincios și fără să te supui „regulilor” (că de-acum sunt reguli în adevăratul sens al cuvântului), nu te bate nici Dumnezeu și nici vreun sfânt dacă refuzi să contribui la o avere care și așa sfidează orice logică și rămâne mereu neimpozitată.
E cazul să începem să ne folosim creierul, că nu l-am primit exclusiv pentru a fi spălat sistematic. Și dacă vreți musai și o paralelă, deși ambele situații sunt cât se poate de nefirești, spunem doar atât: la spital mai ai o șansă de a te vindeca, așa infect și corupt cum e, însă nu știm, zău, în ce măsură reușește Biserica să trateze…în caz contrar, apelurile disperate 112 ar trebui plasate către cei în sutană, nicidecum la salvare. Cu toate astea, nu vedem pe nimeni primind asistență medicală în curtea Bisericii…oare ce e în neregulă în peisaj?