SEMNAL DE ALARMĂ! UN MONUMENT ISTORIC CU HRAMUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE

0
   Județul Neamț și vecinătățile pitorești ale Municipiului Piatra Neamț au fost binecuvântate cu un număr important de monumente, mânăstiri voievodale și boierești. Toate acestea pot fi considerate un tezaur neprețuit, din partea generațiilor trecute pentru cei care vor urma după noi. Mânăstirea Pângărați se numără printre curiozitățile artistice și arhitectonice care atrag în permanență pelerini și turiști. Un istoric al acelor locuri binecuvântate se găsește pe Internet, la adresa: http://www.manastireapangarati.ro  ”Biserica Mănăstirii Pângăraţi a fost zidită în anul 1560 de către evlaviosul domn Alexandru Lăpuşneanu şi s-a sfinţit de către Grigorie Mitropolit al Socevei, la leat 7068 (1560)”, după cum ne lămureşte pisania mănăstirii: „Cu bunăvoirea lui Dumnezeu şi cu sporirea Prea Sfântului Duh şi cu ajutorul marelui mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir s-au zidit şi s-au sfinţit Sfânta Mănăstire întru numele Sfântului Mucenic şi s-au sfinţit de acesta Grigorie Mitropolit al Socevei la leat 7068 din porunca lui Alexandru Voevod”. Voevodul Alexandru Lăpuşneanu a zidit şi Turnul Clopotniţă, a împroprietărit mănăstirea cu „întărire peste toate poienele ce sunt în jurul acestei Mănăstiri Pângăraţi”. Acest principe a avut două domnii. În prima(1552-1561) a fost preocupat de întărirea puterii personale și menținerea unor relații bune cu Regatul Poloniei, care-l adusese la tronul Moldovei, de ridicarea unor edificii bisericești și o mai bună chiverniseală a treburilor și avuțiilor țării. A doua domnie(1563-1568), mult mai zbuciumată și sângeroasă, a fost marcată de finalizarea proiectelor începute în prima domnie, dar mai ales de răfuiala cu boierii pe care-i considera ”ticăloșiți”, ”hicleni”.
                                             SCHITUL MEDIEVAL PÂNGĂRAȚI
   Această clădire(vezi foto nr. 1) este prevăzută cu două nivele chiar dacă dimensiunile sale foarte modeste nu lasă să se creadă așa ceva. Din fresca inițială, nu se mai păstrează decât un ”tablou” din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, înfățișându-l pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, flancat de Fecioara Maria și Ioan Botezătorul(vezi foto nr. 2). Sub icoana care străjuiește intrarea de jos, cu hramul tuturor sfinților români, se află herbul Moldovei(vezi foto nr. 3). A doua intrare este ocrotită de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir(vezi foto nr. 4 și foto nr. 5-detaliu). Pe același zid, în stânga privitorului, spre margine se află o pisanie(vezi foto nr. 6) din conținutul căreia aflăm, spre deosebire de prima, pomenită mai sus, că pe vremea domnitorului Vasile Lupu, marele vistiernic Dimitrie Șoldan și soția lui, Safta, au înnoit biserica, aducând importante îmbunătățiri: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi săvârşirea Sfântului Duh. Această eclisiarhie a făcut-o pan Dumitru Şoldan mare vistiernic şi soţia lui Safta în zilele lui Vasile voevod, la anul 7151 (1642) luna septembrie 10 zile, şi fiind pristav Andonie de la Bisericani la turn şi la trapezărie şi la acoperişul sfintei biserici”. Din 1996 și până la data de 2 februarie 2012, starețul Mânăstirii Pângărați a fost un om de o mare vrednicie și putere de sacrificiu cum rar găsești pe lume, călugărul Teofil Lefter, pe care l-am cunoscut personal și care mi-a permis fotografierea anumitor aspect de tristă amintire. Cu altă ocazie vă vom prezenta și aceste imagini însoțite de istoria lor tragică. Prin priceperea, amabilitatea și bunăvoința sa, părintele Teofil Lefter a reușit să mai ridice o biserică dimpreună cu obștea păstorită de el și sacrificiile mai multor creștini-donatori, finalizând în perioada anilor 2001 pictura bisericească prin intermediul soților Vasile și Violeta Carp, catalogați printre primii cinci cei mai talentați și valoroși pictori de biserici și iconari din România. Acești specialiști în pictură bisericească neo-bizantină au lucrat nu numai în România, fiind solicitați la Sf. Munte Athos, în Orientul Creștin Apropiat și cel Mijlociu.  În mica bisericuță medievală cu două ”registre”, scenele realizate de soții Carp au devenit célèbre nu numai în România(vezi foto nr. 7).
                                       DISTRUGERI CARE MAI POT FI STOPATE!
   Din păcate, unele fresce, fiind expuse umezelii din pricina unor hidroizolări și drenaje insuficient de bine executate, sunt condamnate la deteriorare(vezi foto nr. 8, din anul 2010 și foto nr. 9 din octombrie 2013; foto nr. 10, foto nr. 11, foto nr. 12, foto nr. 13, foto nr. 14 și foto nr. 15). Printr-o conservare responsabilă și prin restaurare, aceste fresce vor fi recuperate. În acest sens este necesară o acțiune concertată de sprijinire publică, de un mic efort colectiv, recuperator.
                                                   PORTRETELE CTITORILOR
   Voevodul Alexandru Lăpușneanu nu a fost doar ctitor ci și un foarte generos donator către așezămintele creștine de la Muntele Athos și cele de la Sfântul Mormânt. La Mânăstirea Pângărați, pictorii Vasile și Violeta Carp le-au realizat ultimele portrete(vezi foto nr. 16), urmând modelul întâlnit la ctitoria de căpătâi a familiei domnitoare(vezi foto nr. 17, foto nr. 18 și foto nr. 19), Mânăstirea Slatina(vezi foto nr. 20). Portretele domnești, originare, de la Mânăstirea Slatina, au avut de suferit unele distrugeri intenționate, în efigie, ultima datând din 1821. Ele au fost repictate într-un mod stângaci, de către niște meșteri locali, de ocazie. Distrugerile au fost motivate de atitudinea aspră a voevodului față de trădătorii care i-au dorit moartea. ”Înștiințarea”-pisanie(vezi foto nr. 21), realizată în marmură, de la intrarea în biserica voevodală, aplicată în deceniul 4 al secolului trecut nu ocolește tragicul adevăr: ”…Alexandru Lăpușneanu, domnitorul Moldovei, călugărit în 1568 cu numele Pahomie, mort prin otrăvire…” Anumite bănuieli, în privința unui complot, s-au îndreptat chiar și asupra soției sale, doamna Roxanda(Rozanda). În anul 1828, osemintele familiei Lăpușneanu au fost mutate de la locul lor, din cripta domnească și reînhumate sub o singură piatră de mormînt(vezi foto nr. 22), aceea a fiicei lui Vodă Lăpușneanu, pe nume Teofana. Este singura piatră sepulcrală care s-a conservat integral. Se bănuie că lespezile funerare au fost profanate și distruse nu doar în urma exceselor Eteriei, la 1821… Supraviețuitorii celor pe care domnitorul Alexandru Lăpușneanu(cu numele de botez Petru) i-a descăpățânat, multora răpindu-le moșiile au acționat periodic și contondent. Urmași ai familiei domnitorului pe care l-a detronat și apoi i-a tăiat nasul(„l-a crestat”), Joldea, trăiesc și astăzi în Ardeal. Nu sunt singurii cu resentimente…
TEXT ȘI FOTO: MIHAIL-SORIN GAIDAU
  
telegram ziar piatra neamt
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate