Se ceartă ca chiorii la Războieni pe calitatea apei

Problema apei din comuna Războieni nu a apărut ieri, odată cu o postare pe Facebook, cu un control al Prefecturii sau cu o amendă. Este o problemă veche, cunoscută de ani de zile, iar Războieniul nu este o excepție în județul Neamț. În mediul rural, apa din fântâni a fost de multă vreme vulnerabilă la contaminări, iar contaminarea cu nitriți, nitrați sau bacterii nu este o poveste inventată de opoziție și nici o conspirație împotriva primarului.

La Războieni, însă, problema apei a ajuns din nou combustibil politic. Pe de o parte, o administrație locală care pare să fi mers ani întregi pe principiul „lasă că merge și așa”. Pe de altă parte, o opoziție care a descoperit acum ocazia perfectă să transforme o problemă de sănătate publică într-un spectacol de victorie politică. Între ei, oamenii. Și, mai grav, copiii.

Controlul făcut de reprezentanții Instituției Prefectului Neamț și ai Direcției de Sănătate Publică Neamț a confirmat lucruri serioase. Potrivit comunicatului transmis public, verificările au avut loc în urma unei petiții semnate de cinci consilieri locali și au vizat calitatea apei potabile din comună, Școala Gimnazială „C.V. Gheorghiu” și fântânile publice.

DSP Neamț a retras autorizația sanitară de funcționare a școlii după ce a constatat că apa distribuită la grupurile sanitare nu mai fusese monitorizată din noiembrie 2024. Spălătoarele nu aveau apă potabilă asigurată prin rezervoare conforme, iar fosa septică din curte nu avea un perimetru de protecție adecvat. Unitatea de învățământ a fost sancționată cu avertisment.

Și mai grav, comuna Războieni nu are un sistem centralizat de alimentare cu apă, iar locuitorii depind de fântâni publice și private. Din 14 fântâni aflate în evidență, Primăria a analizat apa doar la două, iar rezultatele au indicat apă nepotabilă, strict interzisă consumului. Controlul a mai arătat că substanțele biocide folosite pentru dezinfecție au fost neconforme, iar fântânile publice verificate sunt neîngrijite, fără acoperiș și cu elemente ruginite.

Pentru toate acestea, UAT Războieni a primit o amendă contravențională de 10.000 de lei.

Prefectura a stabilit și termene: școala trebuie să asigure potabilitatea apei și să solicite reautorizarea până la 1 septembrie 2026, securizarea fosei septice trebuie făcută imediat, Primăria trebuie să amenajeze fântânile publice conform normelor până la 30 august 2026, iar avertizarea populației privind sursele de apă cu probleme trebuie făcută imediat și permanent. A rămas neclarificată și situația de la „Cișmeaua Lela”, sursă folosită inclusiv de șoferii aflați în tranzit, unde autoritățile locale trebuie să lămurească regimul juridic al terenului și siguranța apei.

Prefectul Maria Apostol a transmis că sănătatea publică nu este negociabilă și că astfel de controale vor fi extinse în tot județul Neamț. Corect. Dar, dacă tot s-a apăsat pedala la Prefectură, ar fi bine ca lucrurile să nu se oprească la o amendă, un comunicat și câteva aplauze de partid.

Pe acest fond, consilierul local Cristian Liciu a ieșit public și a anunțat că „s-a făcut dreptate”. Pe scurt, Liciu spune că opoziția a sesizat ani de zile problemele, că Prefectura și DSP au confirmat neregulile, că primăria a fost amendată și că vinovații nu trebuie să plătească din banii comunei, ci din buzunarul propriu. Mai anunță un proiect de hotărâre pentru blocarea plății amenzii din bani publici și amenință cu sesizarea Camerei de Conturi Neamț dacă majoritatea din Consiliul Local va încerca să protejeze persoanele responsabile.

Politic, mesajul sună bine. Administrativ, însă, este doar jumătate de adevăr.

Pentru că apa nu devine potabilă dintr-o postare pe Facebook. Fântânile nu se curăță cu lozinci. Fosele septice nu se autorizează cu indignare. Iar pânza freatică nu se repară printr-un proiect de hotărâre scris pentru aplauze.

Da, primarul și aparatul administrativ au o responsabilitate directă. Dacă ani de zile au existat semnale privind calitatea apei, dacă fântânile publice nu au fost întreținute, dacă analizele nu s-au făcut la timp, dacă oamenii nu au fost avertizați clar, atunci nu mai vorbim despre o simplă scăpare birocratică. Vorbim despre nepăsare administrativă. Iar nepăsarea, când privește apa pe care o folosesc oamenii și copiii, nu este o greșeală minoră.

Dar la fel de adevărat este că opoziția locală nu poate poza acum în salvatoarea comunei doar pentru că a făcut sesizări. Opoziția serioasă nu se oprește la „v-am spus noi”. Opoziția serioasă vine cu soluții, cu presiune constantă, cu proiecte, cu expertize, cu consultări publice, cu bugete propuse pentru analize, întreținere, informare și investiții. La Războieni, impresia este că avem o administrație slabă și o opoziție corigentă la soluții, dar premiantă la scandal.

Adevărata problemă începe dincolo de amendă.

La Războieni trebuie discutat serios despre ce intră în pământ, nu doar despre ce iese din fântână. În zonele rurale, contaminarea apei de fântână poate fi favorizată de îngrășăminte, dejecții animale, fose septice prost proiectate sau prost întreținute și alte surse de poluare care ajung în sol și apoi în pânza freatică.

De aceea, discuția de la Războieni nu trebuie redusă la „primarul e vinovat” sau „opoziția a avut dreptate”. Este prea puțin. Întrebarea reală este alta: cine verifică fosele septice din comună? Cine știe câte sunt autorizate? Cine poate arăta ultima vidanjare? Cine controlează modul în care sunt folosite substanțele în agricultură? Cine verifică dacă fântânile sunt amplasate, protejate, curățate și semnalizate corect? Cine răspunde pentru faptul că oamenii află prea târziu că apa pe care o folosesc nu este bună de consum?

La un consum normal, o gospodărie din Războieni, cu 3–4 persoane, poate produce lunar câțiva metri cubi buni de ape uzate. Dacă are un bazin etanș, nu o groapă făcută să piardă în pământ, vidanja ar trebui să vină, în mod normal, cam o dată la 1–2 luni, în funcție de volumul fosei și de consum. Dacă nu vine, întrebarea este simplă: unde se duc apele uzate?

Iar întrebarea trebuie pusă în primul rând aleșilor locali.

Primarul, viceprimarul și consilierii locali din Războieni, fie că sunt la putere sau în opoziție, trebuie să fie exemple pentru comunitate. Au ei fose septice autorizate? Au bazine etanșe? Pot arăta chitanțe de vidanjare? Pot demonstra că apele uzate din propriile gospodării nu se infiltrează în sol?

Sau fac circ în Consiliul Local, se acuză între ei, pozează în apărători ai sănătății publice, dar în realitate sunt parte din aceeași problemă?

Pentru că dacă aleșii locali cer apă curată, dar propriile fose sunt improvizate, neautorizate sau făcute să piardă în pământ, atunci nu mai vorbim despre grijă pentru comunitate. Vorbim despre ipocrizie.

Aici ar trebui să înceapă adevărata anchetă administrativă.

Nu este suficient să amendăm UAT-ul cu 10.000 de lei și apoi să mutăm cearta în Consiliul Local. Sigur, este legitim să se pună întrebarea dacă amenda trebuie suportată de bugetul local sau recuperată ulterior de la persoanele care au greșit. Dar recuperarea banilor trebuie făcută pe bază de acte, proceduri și răspunderi stabilite clar, nu pe bază de urlete politice. Altfel, totul rămâne o bătaie cu pumnii în masă: unii țipă că au făcut dreptate, ceilalți se apără cum pot, iar comuna rămâne tot cu apă nepotabilă.

Dacă Prefectura chiar vrea să ducă lucrurile până la capăt, atunci Războieniul poate deveni un caz-test, nu doar o poză de etapă. Nu doar control la primărie. Nu doar amendă. Nu doar comunicat. Ci verificări reale: toate fântânile publice, toate sursele folosite de școală, situația foselor septice, modul de avertizare a populației, programul de analize, responsabilitățile din primărie și calendarul pentru o soluție durabilă.

Și, ca să fie totul limpede, exemplul trebuie să înceapă chiar cu aleșii locali. Primarul, viceprimarul și consilierii locali — de la putere și din opoziție — să facă public dacă au fose septice autorizate, când le-au vidanjat ultima dată și dacă instalațiile lor respectă regulile. Să vedem cine are curajul să ceară curățenie în comună după ce arată curățenia din propria curte.

Pentru că acesta este fondul problemei: la Războieni, toată lumea arată cu degetul, dar prea puțini sunt dispuși să se uite în oglindă.

Apa contaminată nu are carnet de partid. Nitrații nu votează PSD, PNL, USR sau AUR. Fosa prost făcută nu întreabă cine are majoritate în Consiliul Local. Iar copilul care folosește apa de la școală nu este interesat de comunicate triumfaliste, replici acide și războaie de Facebook. El are nevoie de apă sigură, de autorități responsabile și de adulți care nu transformă sănătatea publică în circ electoral.

În loc să se certe ca chiorii pe cine câștigă politic din mizeria asta, aleșii din Războieni ar trebui să facă lucruri simple și clare: să publice toate analizele de apă, să marcheze imediat toate sursele nepotabile, să prezinte situația foselor septice, să verifice sursele reale de contaminare și să vină cu un plan concret pentru apă, canalizare și întreținerea fântânilor.

Restul e zgomot.

Iar zgomotul, oricât de tare ar fi, nu curăță apa.