România sufocată de bugetari: armata de funcționari plătiți din corupție
România a ajuns să se sufoce sub povara unui aparat bugetar umflat artificial, unde angajările nu se mai fac pe criterii de competență, ci pe relații, nepotism și interese politice. Dacă înainte de 1989, statul funcționa cu aproximativ 800.000 de bugetari, care gestionau proiecte gigantice fără tehnologia modernă de azi, acum numărul acestora a explodat, depășind 1,3 milioane. În mod absurd, deși digitalizarea este mai avansată ca oricând, iar procesele administrative ar trebui să fie mai eficiente, România are acum mai mulți angajați la stat decât în perioada în care se construiau cartiere întregi, orașe, baraje și drumuri prin munți fără internet, computere sau telefoane mobile.
Înainte de Revoluție, birocrația nu era un lux pentru pile și relații. Fiecare instituție avea un scop clar și trebuia să gestioneze proiecte de amploare. În anii ’70 și ’80, România a construit hidrocentrale, baraje, fabrici, linii de metrou, drumuri și cartiere întregi cu un număr de funcționari publici de aproape două ori mai mic decât în prezent. Nu existau e-mailuri, calculatoare, telefoane mobile sau baze de date digitale, iar totul se făcea prin documente fizice, registre scrise de mână și ședințe interminabile. Și totuși, statul era capabil să ducă la bun sfârșit proiecte de infrastructură colosale, care și astăzi susțin economia României.
Comparativ, în 2024, avem internet de mare viteză, softuri de management, sisteme informatizate, videoconferințe și o mulțime de alte instrumente care ar trebui să facă administrația mai suplă și mai eficientă. Și cu toate acestea, numărul bugetarilor a crescut cu peste 500.000 față de 1990. De ce? Pentru că astăzi, administrația publică nu mai este despre eficiență, ci despre a oferi posturi bine plătite unor rude, prieteni sau membri de partid.
De la primării până la ministere, angajările s-au transformat într-un sport al pilelor. Dacă înainte era nevoie de o echipă restrânsă pentru a gestiona o investiție majoră, astăzi sunt zeci de birouri care se încurcă unele pe altele, iar rezultatul final este dezastruos. Digitalizarea ar fi trebuit să reducă nevoia de funcționari, dar în loc de asta, statul a creat noi departamente, noi agenții și noi comisii care doar plimbă hârtii și inventează proceduri birocratice fără sens pentru a-și justifica existența.
În spitale, medicii sunt copleșiți de hârtii, iar asistentele trebuie să completeze registre peste registre, pentru că birocrația este mai importantă decât sănătatea pacienților. În primării, oamenii sunt trimiși de la un birou la altul pentru o simplă hârtie, pentru că fiecare ghișeu trebuie să aibă un funcționar „de casă” care să își justifice salariul. În ministere, consilierii plătiți regește nu fac altceva decât să redacteze rapoarte inutile și să asiste la ședințe unde nu se decide nimic.
Acest sistem nu este doar ineficient, este profund corupt. Majoritatea angajărilor la stat nu sunt făcute pentru competență, ci pentru loialitate politică. Dacă ai pile, găsești un loc călduț într-o agenție sau într-o primărie, unde salariul e sigur, munca e puțină, iar bonusurile curg. Dacă nu ai conexiuni, te chinui în sectorul privat, plătind taxe uriașe pentru a întreține această armată de funcționari inutili.
Și, ca un paradox final, România rămâne în continuare una dintre cele mai birocratizate țări din Europa. Deși avem un număr uriaș de bugetari, fiecare cetățean trebuie să facă drumuri nesfârșite între instituții, să plătească taxe și timbre fiscale, să completeze cereri în format fizic și să se lovească de „nu se poate” la fiecare pas. Nu doar că avem mai mulți angajați la stat ca niciodată, dar aceștia sunt și incapabili să ofere un serviciu public decent.
România este sufocată de un aparat bugetar care nu doar că nu produce nimic, dar blochează dezvoltarea țării. În loc să avem un stat eficient, avem o rețea de sinecuriști care consumă resurse și împiedică orice progres real. Nu e de mirare că fiecare reformă este sabotată, că digitalizarea e doar o iluzie și că românii continuă să fie tratați cu dispreț de o administrație care ar trebui să le facă viața mai ușoară, nu mai grea. Dacă nu se va opri această hemoragie de angajări inutile, România va ajunge o țară condusă de birocrați fără utilitate, plătiți regește din banii celor care muncesc cu adevărat.
Iosub Robert
