Rolul dăunătorilor sociali în natură

Văd în jurul meu zilnic din ce în ce mai mulți dăunători sociali sub forma unor oameni fără valoare, răi prin natura lor sau efectiv prea proști. De asemenea văd alți oameni serioși și foarte porniți pe aceste specimene, atât de porniți încât ar face tot posibilul să le distrugă. Acest articol se adresează celor din urmă, celor care nu mai suportă dăunătorii sociali.
De la bun început este bine să înțelegem că orice dăunător, dincolo de pagubele pe care le produce, are un rol bine definit în natură și excluderea lui din sistem duce la dezechilibre.
Oricât de supărați am fi pe non-valorile care trăiesc printre noi, trebuie să înțelegem că ele trebuie să existe deoarece joacă un rol esențial în dezvoltarea noastră a celorlalți.
Dăunătorii sociali trebuie tratați ca o provocare și o motivație evolutivă. Dacă în agricultură nu ar fi existat dăunători omul nu ar fi încercat să își perfecționeze tehnologiile, nu ar fi încercat să creeze culturi mai rezistente și nu ar fi ajuns niciodată la conceptul de încrucișare selectivă.
Trebuie să înțelegem cu toții că lupta zilnică cu dăunătorii sociali ne face mai puternici, ne stimulează instinctul de concurență și ne creează nevoia de a ne detașa cât mai mult de astfel de exemplare. Așadar, într-un cuvânt, acești dăunători de care ne este greață tuturor sunt în fapt motorul dezvoltării noastre personale.
Deci, exterminarea acestor dăunători nu este în favoarea evoluției. Aceștia trebuie hrăniți, nu prea mult, atât cât să nu moară de foame. Trebuie băgați în seamă dar nu prea mult ca să nu ni se suie în cap și trebuie fugăriți din când în când ca să nu paralizeze.
Deci, atenție! Lăsați dăunătorii să trăiască și să se hrănească din gunoaiele pe care le produceți. Soluția nu este nicidecum să scăpăm de acești dăunătorii care ne parazitează societatea, ci trebuie să-i folosim pentru a evolua, pentru a ne crea mecanisme de apărare și pentru a învăța să luptăm.

D.E.