Revizuirea Constituției – verificare majoră a evoluției sistemului democratic românesc. 8 decembrie – Ziua Constituției

Constituţia reprezintă un sistem de referinţă pentru viaţa politică şi juridică a unei societăţi. Realităţile obiective în permanentă schimbare şi evoluţiile sociale tot mai accentuate impun însă şi unele necesare  ajustări şi adaptări ale Constituţiei la contextul social, politic, economic etc., al comunităţii căreia normele sociale i se adresează. Din această  perspectivă, modificarea unei constituţii are o importanţă majoră pentru statul şi societatea unde acest lucru are loc.

Într-un stat de drept, cum România se declară încă din art. 1 al Legii sale fundamentale, revizuirea acesteia reprezintă un eveniment politic şi juridic de o importanţă covârşitoare, cu implicaţii deosebite în domeniile vieţii sociale, ce nu poate fi realizat din raţiuni electorale sau, şi mai grav, nu poate avea ca ţintă diminuarea rolului unor instituţii fundamentale ale statului român – cum este Parlamentul –  în scopul consolidării puterii în mîinile unei singure persoane.

În mod evident, în cei  21 de ani de aplicare a actualei Constituţiei s-au făcut remarcate şi unele dificultăţi de aplicare a sa, care au avut drept cauză fie  interpretări eronate a unora dintre textele constituţionale, fie neadaptarea unora dintre soluţiile legislative găsite în 1991 şi, respectiv, în 2003 la contextul social şi politic contemporan, aflat în plină evoluţie. În viziunea USL (o comisie specială a USL a lucrat în ultimii 2 ani la un proiect de revizuire ce v-a fi supus dezbaterii publice la începutul anului 2013), dacă revizuirea constituţională din anul 2003 a avut ca deziderat îndeplinirea condiţiilor constituţionale pentru integrarea României în Uniunea Europeană şi pentru aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord, viitorul proces de revizuire a Legii noastre fundamentale trebuie să aibe ca scop crearea condiţiilor constituţionale pentru modernizarea statului sub aspectul întăririi rolului administraţiei publice locale şi al raporturilor dintre autorităţile publice, în sensul stabilirii cât mai clare a competenţelor acestora  din urmă şi al diminuării conflictelor juridice de natură constituţională dintre ele. Aceste direcţii principale ale procesului de revizuire a Constituţiei pun, fară echivoc, Legea fundamentală sub semnul modernităţii, dar – în egală măsură – scot în evidenţă şi racilele profunde pe care societatea românească, şi în mod special clasa politică, le are.

Astfel, un prim aspect pe care USL îşi propune să-l realizeze în cadrul revizuirii Constituţiei este acela al creării unui sistem administrativ compatibil cu cel european care însă să valorifice şi să integreze tradiţia românească şi, în egală măsură, să permită racordarea administraţiei locale la beneficiile de care se bucură România în calitate de stat membru al Uniunii Europene. În acest sens, considerăm că prin Constituţie trebuie introdus un nou nivel administrativ-teritorial, reprezentat de regiuni, care să includă actualele judeţe şi să deschidă accesul administraţiei publice locale la fondurile europene.

Delimitarea atribuţiilor dintre autorităţile publice este un alt aspect necesar în procesul de modernizare a Constituţiei şi o condiţie esenţială pentru respectarea statului de drept şi a principiului separaţiei puterilor în stat. În scopul instaurării unui comportament loial al autorităţilor publice faţă de Constituţie se impune, pe de o parte, regândirea raporturilor constituţionale dintre Guvern şi Preşedintele României, astfel încât derapajele de la democraţie înregistrate în ultimii 8 ani să nu se mai repete. Pe de altă parte, este necesară reevaluarea raporturilor dintre Parlament şi Guvern sub aspectul diminuării posibilităţii Guvernului de a-şi angaja răspunderea în cascadă, fără limită, asupra unor legi şi, totodată, al restricţionării regimului juridic al delegării legislative. Toate aceste modificări ale Legii fundamentale au drept scop întărirea rolului Parlamentului, de organ reprezentativ suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare, ceea ce apropie România, prin Constituţia sa, de marile democraţii occidentale, care conferă parlamentelor lor un rol esenţial şi fundamental prin comparaţie cu executivul.

Depolitizarea tuturor instituţiilor publice este un alt aspect pe care revizuirea Constuţiei trebuie să-l evidenţieze. În acest sens, considerăm că limitarea influenţei factorului politic trebuie să înceapă prin schimbarea fundamentală a modului în care sunt numiţi judecătorii Curţii Constituţionale. În istoria recentă a acestei instituţii s-a dovedit că actuala modalitate de desemnare a judecătorilor Curţii Constituţionale este un eşec pentru democraţie, pe care USL nu doreşte să-l perpetueze în practica de stat. Curtea Constituţională trebuie să rămână un garant al respectării Constituţiei, iar pentru ca acest lucru să redevină o realitate se impune modificarea şi completarea dispoziţiilor constituţionale în sensul asigurării deplinei independenţe  a membrilor săi de orice ingerinţă a politicului.

Aducerea Legii fundamentale în secolul XXI nu se poate realiza însă fără eliminarea traseismului politic, adevărată racilă a clasei politice ridicată la rang de politică de stat în ultimii 8 ani de guvernare a PDL. Singura modalitate prin care o asemenea conduită a clasei politice poate fi eliminată constă în modificarea Constituţiei în sensul păstrării caracterului reprezentativ al mandatului parlamentar, dar al creării unor mecanisme constituţionale pentru „revocarea„ deputatului sau senatorului care părăseşte partidul pe care l-a reprezentat la alegeri.

Vicepreședinte PSD,

     Ioan Chelaru