Remus Borza ia în colimator vaccinarea obligatorie de stil românesc

Ultimul text publicat de Remus Borza pe propriul site se înscrie pe linia sa personală inconfundabilă de abordare a subiectelor mari, sensibile. Nu ține să-și impună punctul de vedere, dar semnalează, avertizează, comentează, oferă informații interesante și face conexiuni. Momentul l-a nimerit la marele fix, cum se zice. Oricât ai fi de favorabil impunerii vaccinării, Borza te pune pe gânduri. Iar titlul ales este un exemplu de cum să nu iriți prin exprimări sentențioase când nu e cazul. (Viorel COSMA)

De ce nu susțin vaccinarea obligatorie

Apariția, de la o zi la alta, a noi cazuri de infectare cu Coronavirus, a adus din nou în discuție tema imunizării obligatorii în România. Este o temă recurentă în dezbaterea publică a ultimilor ani, fără însă a genera un consens. Legea obligativității vaccinării, dincolo de scopul său declarat – sănătatea publică, are o serie de lacune care, dacă nu sunt eliminate, transformă această obligativitate într-o încălcare a drepturilor fundamentale ale cetățenilor și implicit ale copiilor. În primul rând, să impui cu forța și să ameninți cu amenzi care, dacă vor fi aplicate, nu vor putea fi niciodată plătite de foarte mulți români, este o variantă simplistă de a soluționa o problemă. Înainte de a recurge la dreptul forței statul ar trebui să conceapă și să implementeze ample campanii de informare în rândul cetățenilor, pentru ca aceștia să poată opta în deplină cunoștință de cauza pentru vaccinare. Aceste campanii de educare ar trebui să cuprindă și riscurile care decurg din vaccinare, riscuri care pot fi reduse sau chiar eliminate printr-o corectă informare și printr-un screening atent pentru fiecare copil sau adult în parte.

Orice vaccin comportă anumite riscuri, inclusiv riscul de deces, iar când este vorba de viața unui copil, responsabilitatea ar trebui să fie mult mai mare. Și a părinților, dar și a statului. Dar, în fond, părinții sunt cei care veghează 24 de ore din 24, suferă, se bucură și trăiesc alături de copil, și nu statul.

Imunizarea presupune dereglarea sistemului imunitar al unui copil cu scopul de a-l forța să creeze anticorpi pentru a lupta cu virusul injectat prin vaccinare. Numai că, nu puține au fost cazurile când, în urma vaccinării, a fost semnalată apariția unor boli alergice, boli autoimune sau cancere. Pentru toate aceste efecte adverse nimeni nu se consideră responsabil: nici compania care produce vaccinul, nici medicul care vaccinează, nici guvernul care impune vaccinarea obligatorie. Curat ghinion.

Vaccinurile conțin și substanțe toxice, precum mercurul, aluminiul sau formaldehida, extrem de nocive chiar și în cantități mici. În SUA, după introducerea vaccinului anti-varicelă, pojar și rubeolă, în 1975, numărul copiilor cu autism a crescut de cinci ori. De foarte multe ori, există boli autoimune, precum bolile tiroidiene, pe care pacientul nu știe că le are. În urma vaccinării fără un screening prealabil, efectele adverse pot fi devastatoare. Multe voci din industria medicală au semnalat deja aceste efecte. Un alt risc major îl reprezintă imunizarea cu vaccinuri insuficient testate sau care au o eficacitate redusă, cum este vaccinul antigripal.

Incontestabil, vaccinurile au salvat milioane de vieți de-a lungul ultimului secol și au contribuit la eradicarea unor maladii precum poliomelita sau variola. În România în fiecare an, Ministerul Sănătății elaborează o schemă națională de vaccinare. Încă din primele ore și zile de viață, copiilor noștri le sunt administrate mai multe vaccinuri (vaccinul hepatitic B, vaccinul de tip Calmette Guerrin (BCG), vaccinul hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep. B), vaccinul pneumococci, vaccin rujeolic-rubeolic-urlian, viu atenuat (ROR), vaccinul tetravalent diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic (DTPa-VPI) / VPI, vaccinul poliomielitic (inactivat) VPI, vaccinul diftero-tetano-pertussis acelular (DTPa) pentru adulți. Nu mai puțin de 8 vaccinuri obligatorii, care însă presupun mai multe inoculări, având în vedere că pentru unele este nevoie de un rapel sau chiar mai multe! Alte cinci vaccinuri sunt recomandate, vaccinul Rotaviral, vaccinul Varicelic, vaccinul Meningococic, vaccinul Hepatitic A și vaccinul anti-HPV.

Poate că este mai ușor de înțeles apetența unor guverne, cu recomandare de la Bruxelles, de a institui vaccinarea obligatorie, dacă ne uităm pe cifre. Piața mondială a vaccinurilor este estimată să crească la 58,4 miliarde de dolari în 2024! O piață globală în care primii cinci producători de vaccinuri sunt: GlaxoSmithKline, Merck & Co, Sanofi, Pfizer și Novavax.

Se vorbește despre vaccinare obligatorie, dar chiar și atunci când mergem să ne vaccinăm ne lovim, uneori, de lipsa de stocuri. Instituim obligativitate, dar nu avem vaccinuri. Tipic românesc. Iar când avem vaccinuri sau medicamente în general, sunt proaste. România este privită de marii producători mondiali de orice ca o piață periferică, puțin pretențioasă și imatură. Noi și țările bananiere. Și atunci, tot ce se refuză de către Japonia, Germania, Marea Britanie, Franța, înghite România. Și de aia nu ne facem bine. Consumăm prea multe gunoaie. Pe lângă dublul standard calitativ, marile companii farmaceutice producătoare de vaccinuri nu își asumă răspunderea legală în privința siguranței acestor vaccinuri și a efectelor adverse. Singurul lucru pe care și-l asumă este profitul. Cu cât mai multe state vor introduce obligativitatea vaccinării, cu atât va fi mai mare.