Proiect de lege pentru modificarea și completarea Codului muncii

0

La nivel european, munca nedeclarată reprezintă orice activitate remunerată care este legală în ceea  ce  priveşte  natura  sa,  dar  nu  este  declarată autorităţilor  publice.  Prin  urmare,  prin prestarea activităţii fără declararea acesteia, statul nu îşi exercită atributul său fiscal asupra veniturilor provenite din munca realizată, iar salariatul nu beneficiază de protecţia reglementată de legislaţia muncii.

Având în vedere formele diferite de muncă nedeclarată care se manifestă atât prin nedeclararea către autorităţi a întregii activităţi a salariatului cât și prin nedeclararea către autorităţi a unei părţi din activitatea salariatului, dar și faptul că în Codul Muncii nu există o definiție a muncii nedeclarate MMJS consideră necesară modificarea Codului Muncii în acest sens.

Astfel, se abrogă  prevederea  potrivit  căreia  “Forma  scrisă  este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”, se elimină condiţia ad validitatem şi se menţine condiţia ad probationem pentru forma scrisă a contractului individual de muncă având în vedere că dovada existenţei raportului de muncă se poate face prin orice alt mijloc de probă.

În litigiile de muncă care au ca obiect constatarea existenţei raportului de muncă în cazul inexistenţei contractului individual de muncă încheiat în formă scrisă, instanţa de fond a luat în considerare orice probă administrată de către salariat, în condițiile legii, pentru a dovedi faptul că a prestat activitate pentru şi sub autoritatea angajatorului în condiţiile specifice unui raport juridic de muncă.

Pornind de la considerentele menționate mai sus, MMJS propune:

  1. Modificarea și completarea art. 16 alin. 1, în sensul definirii muncii nedeclarate ca fiind:

–  primirea la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă în ziua anterioară începerii activităţii.

– neînregistrarea raportului de muncă în registrul general de evidență a salariaților cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii.

– primirea la muncă a unui salariat în perioada în care acesta are contractul individual de muncă suspendat.

– primirea la muncă a unui salariat în afara programului de lucru stabilit în  cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial.

Alin. 1 „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în forma scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă”.

  1. Conform Art. 41 alin. (1) şi (2) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor, modificarea  unilaterală  fiind  posibilă  numai  în  cazurile  şi  în  condiţiile prevăzute de Codul Muncii. Cum acest acord trebuie să fie materializat într-un înscris, respectiv în actul adiţional la contractul individual de muncă, acesta trebuie să fie încheiat anterior producerii efectelor juridice ale modificării şi nu în 20 de zile lucrătoare după producerea modificării, efectele producându-se pentru viitor şi nu retroactiv, cum este stipulat în prezent.

Având în vedere considerentele de mai sus, MMJS propune:

Modificarea și completarea art. 17 alin. (5) “Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, anterior producerii modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege”.

  1. Lipsa unor prevederi clare referitoare la modalitatea de întocmire, completare, modificare, păstrare şi prezentare a documentelor privind evidenţa timpului lucrat, precum şi lipsa unui mecanism legal coercitiv care să oblige angajatorul la întocmirea prin evidenţierea reală şi corectă  a  orelor  lucrate  în  cuprinsul  acestor  documente,  conduce  în  mod  inevitabil  la posibilitatea de a încălca obligaţiile legale, fără ca Inspecţia Muncii să poată avea un rol activ şi să poată dispune măsuri cu caracter obligatoriu care să restabilească starea de legalitate.

Este necesară o astfel de evidenţă pentru a exista posibilitatea verificării orelor de muncă prestate real de către salariaţi, având în vedere că în multe situaţii evidenţa timpului de muncă prezentată de către angajator, de obicei ulterior verificării efectuate la locul de muncă, nu corespunde cu situația de fapt.

Având în vedere considerentele de mai sus, MMJS propune:

Modificarea art 119 „Angajatorul are obligaţia de a ţine la locul de muncă evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidenţierea orei de începere şi a celei de sfârşit a programului de lucru, şi de a supune controlului inspectorilor de  muncă această evidenţă, ori de câte ori se solicită acest lucru”.

Pentru  crearea  posibilității  angajatorilor  sancționați  pentru  muncă  nedeclarată  de  a  achita amenda contravențională prin plata unei sume mai mici cuantumului stabilit prin procesul verbal, se consideră utilă stabilirea posibilităţii de achitare a jumătate din minimul amenzii aplicate pentru muncă nedeclarată, în 48 de ore de la comunicare.

Având în vedere considerentele de mai sus, MMJS propune:

Completarea art. 260 cu un nou alineat  „Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1) lit. e-e3, inspectorul de muncă făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal”.

Textul integral al proiectului de lege îl găsiți aici: proiect-lege-modif-codul-muncii

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate