Premierul în vizită la Târgu Neamț – ostilitate, zeflemea și aroganță
Prim-ministrul Ludovic Orban a efectuat duminică, 20 septembrie, o vizită în județul Neamț. Prima oprire a fost făcută la proiectul stației de comprimare a gazului metan de la Gherăești, inclus în Programul de investiții dedicat dezvoltării Sistemului Național de Transport Gaze Naturale în zona de Nord-Est a României. Conform agendei zilei, premierul a trebuit să bifeze mai multe întâlniri și cu organizațiile PNL, în special candidaţii PNL la alegerile locale din orașele și comunele limitrofe nemțene.
Membrii de partid și staff-ul de campanie din zona Târgu Neamț și-au așteptat șeful cel mare în Staţiunea Oglinzi, la ora 16:00. Însă premierul s-a lăsat așteptat, și nu atât cât permite sfertul academic, ci a întârziat o oră și jumătate.
Ceea ce este cu adevărat interesant de relatat și de împărtășit tuturor românilor, indiferent de preferințele și simpatiile politice pe care le au, vizează acest interval de timp în care, în calitate de jurnalist prezent la eveniment am putut interacționa și observa de aproape comportamentul oamenilor din PNL.
Paradoxal, deși cu toții purtau pânze albastre pe față cu rol de protecție împotriva virusului SARS-CoV2, unii dintre ei și-au scos masca de buni politicieni, civilizați și transparenți și au expus la lumină chipul adevărat.
Lucrez în presă de ani de zile, am participat de-a lungul timpului la numeroase evenimente organizate în diferite medii, inclusiv politice, însă cu atâta ostilitate, zeflemea și aroganță nu m-am confruntat niciodată.
La întâlnire nu mi s-a permis accesul pe motiv că nu am acreditare (nu știu la ce tip de acreditare s-a referit doamna pe post de portăriță, căci la începutul anului am obținut o sumedenie de acreditări pe la instituții, inclusiv la Guvernul României!). Un alt motiv băgat la înaintare – sub paravanul Covid-19 – pentru care mi s-a refuzat accesul de a intra în curtea stațiunii a fost că nu figuram pe listele SPP. La un moment dat, m-a întrebat dacă am primit invitație. Adică, presa liberă nu are nicio șansă la informații dacă nu trece printr-un filtru de selecție, agreat de PNL-iști în acest caz.
Dar să trecem peste motivele ”tehnice”, care oricum nu s-au respectat întru totul (tineri în port popular fără mască, păreau a fi mai mult de 100 de persoane adunate la întâlnire, etc.).
Ca să înțelegeți exact ce vreau să exprim și ce-am simțit în cele câteva zeci de minute în care am așteptat coloana oficială a premierului, vă provoc la un exercițiu de imaginație. Cu siguranță, aproape toți nemțenii au asistat cel puțin odată în viața lor la o scenă în care copiii de rromi sunt alungați de pe la intrările în piețe, de pe la ușile magazinelor sau de pe lângă portierele mașinilor atunci când se apropie să cerșească. Cam așa s-au comportat cei din PNL Neamț cu mine, în fața porții staținii Oglinzi. De parcă ei, domni distinși și cu multă treabă pe cap nu aveau timp de un mic intrus care să le dea cu degetele prin colivă înaintea oaspeților de seamă.
O atitudine mai rece, neprimitoare și ironică n-am întâlnit în viața mea, nici măcar în mijlocul politicienilor maghiari din UDMR. Ca reporter în Harghita, de atâtea ori am fost față în față cu ”dușmanul”, dar nu s-a făcut rabat de la educație, bun-simț și eleganță în exprimare și gesturi. În schimb, românii PNL-iști din Neamț au dat cu mucii în fasole, cu aere superioare și importanță vremelnică de îți scădea instant oxigenul în sânge chiar și în mijlocul pădurii.
Nu e prima dată când observ că în febra pregătirilor de alegeri, politicienii se preocupă mai mult de forma lucrurilor și nu de esența lor. Practic aceste întâlniri ar trebuie să aibă în vedere în primul rând cetățenii, oamenii de rând, față de care să fie deschiși, binevoitori și cu urechile bine deschise pentru a auzi care sunt așteptările de la ei în schimbul votului. Dar pentru ei grija cea mai mare e cum să se baricadeze după porți închise, fără a se pune în pericolul de a fi bombardați cu întrebări incomode.
Așa cum am mai precizat în unele conversații, pe care le-am avut ocazional, pe tema politicii, eu atât ca jurnalistă, cât și ca simplu cetățean sunt apolitică. Nu are rost să înșir aici considerentele pentru care din punctul meu de vedere politicienii indiferent de culoare sunt o apă și-un pământ, însă nu pot să nu remarc că sub costumele politice frumos apretate zac niște caractere mai mult sau mai puțin frumoase. Dacă așa s-au comportat niște persoane care cică le au cu diplomația, cu om care dincolo de a fi jurnalist este și cetățean român, acum, înainte de alegeri, mă întreb, oare cum se vor comporta după dacă vor câștiga?
Cred că lor li se potrivește de minune expresia românească: ”Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții”. Până să-l vad pe Orban, au avut ”grijă” subalternii. Numai că, atenție! Nici Orban nu-i Dumnezeu, nici PNL-iștii nu sunt sfinți!
Viorela Gherasim
