„Prefectureasa să își ia PET-urile de la Bicaz!”
De ceva timp încoace parcă a înnebunit lupul. Peste tot numai discuții despre pet-urile de pe lacul de la Bicaz și aproape toți sar la gâtul prefectului Daniela Soroceanu de parcă ar fi pet-urile aruncate de ea și nu mai vrea acum să recunoască.
Nu vrem să luăm apărarea prefectului, că nu e treaba noastră. Are peste 18 ani și se poate apăra singură doamna Soroceanu, dar nu putem să observăm că ceilalți prefecți dinainte nu erau niciodată vinovați, însă actualul prefect este vinovat și când intră vântul cu viteză prea mare în județ.
Acum doi ani era o mare de pet-uri și nimeni nu deranja prefectul.
Acum cinci ani era un ocean de gunoaie și nimeni nu deranja prefectul.
De zece ani încoace, de fiecare dată este aceeași poveste cu aceste gunoaie. Să fie oare actualul prefect tocat mărunt pentru că partidul aflat la guvernare nu înțelege că liniștea costă?
Gunoiul de pe lacul de la Bicaz se adună la fel în fiecare an și se va aduna în continuare în fiecare an indiferent ce prefect o sa fie sau ce contracte vor face cei care administrează lacul. Problema este educația celor care stau în amonte de baraj.
Pet-urile astea nu se întâlnesc ele câte două la Poiana Largului și se împerechează producând câte 100 de pet-uri mici care cresc până ce ajung la baraj. Pet-urile astea sunt sub 10% din volumul gunoaielor aruncate de oameni în amonte. Când vine apa mare, din gunoiul antrenat, mare parte se depune pe fund, iar pet-urile rămân la suprafață și sunt duse de curent până la baraj. Aceste pet-uri sunt de fapt vârful icebergului poluării din zonă și cea mai mică problemă pentru ecosistem. Problema reală este restul gunoiului care nu plutește și de care nu vorbește nimeni.
I.R.











