POVESTEA CUTRAMURATOARE A LUI MIHAITA CALDARARU

Încă de când era de o şchioapă au început necazurile pentru Mihai Căldăraru, cel care a crescut mai mult prin case de copii, 18 ani bătuţi pe muchie, şi de unde a fost dat afară atunci când avea mai multă nevoie de sprijin, când aripile abia i se deschideau. A fost lăsat într-o casă de copii încă din primul an de viaţă, dar a trebuit să părăsească centrul şi nu a contat faptul că suferă de epilepsie, o boală care îl macină, care îl chinuieşte zi de zi. A fost, cum se spune, reintegrat în familie, dar a găsit o mamă bolnavă de hepatita C şi încă cinci fraţi. Casa lor este, mai bine spus, un demisol, plin de igrasie, şi sunt extrem de săraci.
Ar vrea să muncească.
Este tenace şi s-a pregătit pentru viaţa de adult. A terminat Şcoala de arte şi meserii profil confecţii – îmbrăcăminte, dar şi Şcoala populară de artă. Mihai ar vrea să muncească, dar nu poate să o facă din cauza bolii de care suferă. Angajatorii se feresc să-l ia în echipă când aud că are epilepsie şi, în plus, hipermetropie la ambii ochi. Acum este voluntar în cadrul unui ONG, denumit Asociaţia Europeană Pentru Protecţia Omului şi Protecţia Copilului, dar, la rândul său, are mare nevoie de ajutor ca să meargă mai departe. Trăieşte dintr-o pensie de numai 200 de lei, bani care sunt atât de puţini încât nici nu pot fi împărţiţi pentru nevoile zilnice, ca să nu mai spunem de aportul de calorii de care ar avea nevoie. Dacă există oameni cu suflet mare care ar putea să îl ajute, îl pot găsi în Bucureşti, pe strada Mihai Eminescu, nr. 173 sau pot face donaţii în contul RO31BTRL04401201K33658xx, deschis la Banca Transilvania, Sucursala Bucur – Obor