Poante și-o provocare cu Dan Barna la Piatra-Neamț

Un discurs profilat pe un gen de alegători bine identificați, care se mulțumesc cu ce aud, dacă nu cumva sunt chiar încântați de noii apostoli ai schimbării, însă uită să pună întrebări – asta a arătat candidatul prezidențial Dan Barna în deschiderea conferinței de presă de la Piatra-Neamț, susținute joi dimineață, după o întâlnire cu susținătorii cu carnet de partid și înaintea ieșirii în oraș. Vorbește bine, are coerență, se prezintă ca un om normal. Frumoasă decizia de a începe strângerea de semnături din Moldova, „regiunea cea mai săracă din România, cea mai izolată și abandonată de autorități”. De efect pledoaria pentru implicarea politică, în ideea că „România se poate repara dacă oameni cinstiți și competenți își asumă să se ridice din confortul vieții și să intre în politică”. Seamănă bine cu ce scriam pe 1 mai, în al III-lea episod din serialul despre beneficii neașteptate ale europarlamentarelor, în care explicam logica înscrierii urgente în partide. Mai departe, ce se află de fapt în spatele gardului inscripționat cu „Echipa Barna” și al combinației USR & PLUS e alt film.

Din debutul întâlnirii a făcut gest total lipsit de bună cuviință. A păstrat în sală pe cei 80 de susținători și i-a distribuit în spatele său, ca să se holbeze la mâna de gazetari prezenți. Sau să ne impresioneze. Fiind trecuți prin altele mai rele, ca la PSD și PP-DD cu ani în urmă, când după întruniri ținute în săli mai mari se proceda la conferințe de presă cu gazetarii în primul rând și poporul pașnic de partid în spate, ca factor de intimidare afectuoasă, am lăsat de la noi și nu am părăsit sala. Să zicem că a fost o poantă.

A doua venit când s-a referit la rezultatele impresionante obținute de Alianța USR-PLUS la alegerile europarlamentare în Piatra-Neamț și în județ. A subliniat că „și în Neamț spiritul civic este activ și că oamenii au înțeles că România are disperată nevoie de schimbare”. De acord cu schimbarea, dar de unde a răsărit spiritul civic?

A treia poantă e că nu se eliberează de-o meteahnă a politicienilor români, una ca o boală contagioasă care îi atacă la ADN. În ciuda evidențelor, dau cu voios cu gura și apără ce nu-i de apărat, chipurile, din rațiuni ale coerenței politice. Bunăoară, Barna a invocat la un moment dat oamenii onești și competenți de care USR nu duce lipsă. A fost întrebat dacă îl include pe sinistrul Vlad Alexandrescu, fost ministru al Culturii în dezastruoasa guvernare Cioloș. Unii au uitat, probabil, e vorba de tehnocratul cu teribila colectă de bani pentru „Cumințenia Pamântului” a lui Constantin Brâncuși. Evident, l-a apărat, i-a apărat. Din moment ce merge cu Dacian Cioloș ca premier dorit e de înțeles. Trebuie, oare, și acceptat?

În termeni de acceptare sau neacceptare, fiindcă am ajuns la fostul comisar european, altceva rămâne de urmărit. Barna respinge termenul de provocare, dar în fond asta face susținându-l pe Cioloș ca un fel de „premierul meu”. Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă și Călin Popescu Tăriceanu, cel puțin, sunt împinși să anunțe preferatul personal. S-ar naște un delicios episod electoral, bun-bunuț să rescrie opțiunile românilor. Imaginați-vă că Iohannis îl confirmă pe Ludovic Orban. Iese balamuc. Dar Dăncilă la cine s-ar gândi? Culmea-culmilor e să spună Remus Borza! Veselie și mai mare, fără urmă de îndoială, va fi la ALDE. Probabil, prezidențiabilii vor respinge acest joc. Nu contează motivațiile, însă finalul poate duce la repoziționarea în sus a lui Cioloș și, odată cu el, a lui Barna. Ceea ce nu este deloc o poantă.

Viorel COSMA

• articol preluat de pe ȘTIRI NAȚIONALE.EU