PNL Neamț pune degetul pe rana guvernării: nu poți dărâma o țară dimineața și să fugi de răspundere seara

Conferința de presă ce a avut loc ieri la PNL Neamț nu a fost doar o reacție locală la o criză națională. A fost, mai degrabă, o încercare de a pune ordine într-un haos politic în care partidele vor puterea, dar nu toate par dispuse să suporte și costurile ei. Într-un moment în care România are nevoie de guvern, de majoritate, de reforme, de bani europeni și de credibilitate externă, liberalii nemțeni au transmis un mesaj tăios: demolarea unui guvern nu este un program de guvernare.

Primul care a vorbit a fost Laurențiu Leoreanu. Tonul său nu a fost unul de simplă polemică, ci de avertisment instituțional. „Evenimentele din ultima perioadă impuneau luarea unor poziții”, a spus liderul PNL Neamț, explicând că partidul a așteptat „elemente care să poată genera puncte de vedere cât mai articulate și ancorate în realitatea politică, socială, economică pe care o trăim cu toții”.

Dincolo de limbajul diplomatic, mesajul a fost limpede: România a fost împinsă într-o criză de cei care au vrut să dărâme, dar nu au venit cu nimic solid în loc. Leoreanu a sintetizat această idee într-una dintre cele mai puternice fraze ale conferinței: „Nu este suficient să ai această vocație de a demola, trebuie să ai și vocația de a construi.” În opinia sa, după căderea Guvernului Bolojan, era firesc ca cei care au pus umărul la demolare să vină cu alternativă. „Din păcate, ea nu a venit nici din partea PSD, nici din partea AUR.”

Aici este, de fapt, miezul întregii conferințe: PSD și AUR au format o majoritate pentru a trânti guvernul, dar nu au pus pe masă o majoritate pentru a guverna. Au avut forța de a bloca, dar nu și curajul de a construi. Iar într-o democrație matură, cine dărâmă o formulă de guvernare trebuie să explice ce pune în locul ei.

Desemnarea lui Eugen Tomac ca premier a fost tratată de Leoreanu cu prudență, nu cu ostilitate. PNL Neamț nu a transmis un „nu” automat, dar nici nu a oferit un cec în alb. „Partidul Național Liberal recunoaște și respectă atribuțiile constituționale ale președintelui României de a nominaliza un premier desemnat”, a spus Leoreanu. Dar imediat a adăugat limita esențială: „Nu este suficient doar să desemnezi un prim-ministru, ai nevoie și de echipa guvernamentală, ai nevoie și de programul de guvernare.”

Formula cea mai importantă a fost aceasta: „Partidul Național Liberal nu poate să voteze în orb un guvern.” Este o propoziție care ar trebui să devină regulă de igienă politică, nu doar poziție de moment. Într-un Parlament fragmentat, într-o economie sub presiune și într-un stat care are termene europene de respectat, votul pentru un guvern nu poate fi o emoție, o improvizație sau o fotografie de conjunctură. Trebuie să fie un angajament verificabil.

Leoreanu a enumerat și criteriile după care PNL ar urma să judece o eventuală formulă guvernamentală: „continuarea reformelor”, „stabilizarea economică a României”, „reducerea deficitului”, atragerea fondurilor din PNRR, respectarea jaloanelor asumate, aderarea la OCDE, atragerea celorlalte fonduri europene și „modernizarea statului”. A mai vorbit despre reducerea cheltuielilor bugetare și despre acele companii de stat care, în exprimarea sa, au devenit „adevărate găuri negre pentru economie”.

În privința lui Eugen Tomac, Leoreanu a ales o formulă echilibrată. Nu l-a atacat personal. Dimpotrivă, a spus că îl cunoaște și îl respectă: „Este un europarlamentar eficient, este un om de bun-simț.” Dar respectul personal nu ține loc de majoritate parlamentară. „Cred că două lucruri foarte importante pentru a fi un premier performant lipsesc din acest peisaj”, a spus Leoreanu, indicând „încrederea publică” și „expertiza administrativă, tehnică, economică”.

Problema ridicată de Leoreanu nu este doar a lui Tomac, ci a oricărui guvern fără o bază politică solidă. Cum treci reforme grele fără majoritate? Cum aperi ordonanțe în Parlament? Cum menții disciplina bugetară când fiecare partid încearcă să-și salveze imaginea? „Dacă nu ai o susținere, toată intenția bună se poate dărâma precum un castel de nisip”, a avertizat liderul liberal.

Comparația cu Guvernul Cioloș a fost folosită ca lecție politică. Un guvern tehnocrat poate porni cu speranță, dar fără susținere politică reală ajunge rapid captiv. Leoreanu a spus că acel guvern „a venit ca o mare speranță”, dar după câteva luni PSD „a început să nu mai fie de acord cu programul de guvernare, cu măsurile luate”, iar guvernul a ajuns să meargă „șchiopătând până când și-a rupt total piciorul”. Dur, plastic, dar relevant pentru o realitate pe care România a mai trăit-o: tehnocrația fără politică devine, inevitabil, prizoniera politicii.

În intervenția sa, Leoreanu a atins și miza financiară a momentului. România nu are luxul experimentelor prelungite. „Ținem de niște termene pe ceea ce înseamnă PNRR-ul”, a spus el, adăugând că sunt sub semnul întrebării fonduri importante pentru România. Mesajul a fost direct: „Nu ne putem permite să pierdem acești bani.” Într-o formulare care a dat greutate discursului, Leoreanu a spus că, „după ce răsufli greu și economia gâfâie”, ar fi de neacceptat să pierzi și banii europeni.

Apoi a venit fraza care a dat dimensiunea morală a poziției PNL: „România trebuie să fie prioritatea, românii trebuie să fie prioritatea.” Nu partidul, nu orgoliile, nu calculele de imagine. România. Reducerea deficitului, reducerea cheltuielilor bugetare, respectarea angajamentelor, continuarea reformelor. Acestea sunt liniile pe care PNL Neamț spune că nu vrea să le abandoneze.

Leoreanu a subliniat că PNL nu este „aprioric” împotriva unei soluții de guvernare. Dimpotrivă: „Este foarte important ca România să aibă cât mai repede un guvern.” Dar un guvern nu poate fi votat „în orice condiție”. Pentru că, dacă principiile nu sunt respectate, „ne păcălim”. Iar fraza sa cea mai românească, dar și cea mai dură, a fost aceasta: „Ne păcălim unii pe alții, păcălim pe români. Și atunci, în vorba românului, ne furăm căciula.”

A doua intervenție, cea a deputatului Adrian Ciobanu, a fost construită ca un rechizitoriu pe documente. Dacă Leoreanu a pus cadrul politic și instituțional, Ciobanu a venit cu proba: programul de guvernare al Guvernului Bolojan, semnat de partidele coaliției. „Eu am să fac un apel la memorie”, a spus Ciobanu, arătând că acel program fusese „asumat prin semnătură de toți președinții partidelor politice” care au compus formula guvernamentală.

Din punctul său de vedere, problema PSD nu este doar că a votat moțiunea de cenzură. Problema este că a votat împotriva unor măsuri pe care anterior le acceptase. Ciobanu a amintit că în programul de guvernare se vorbea despre reevaluarea și eliminarea facilităților fiscale care nu produc efecte economice clare, despre reforma companiilor de stat, despre listări la bursă, despre TVA, impozitarea proprietății și reducerea aparatului administrativ. „S-a pus negru pe alb tot ce urma să întreprindă Guvernul Ilie Bolojan”, a spus deputatul.

Apoi a venit contradicția: aceleași măsuri, asumate prin program, au fost ulterior atacate în moțiunea PSD-AUR. Ciobanu a remarcat că în program se vorbea despre listarea unor companii la bursă, iar în moțiune apărea acuzația de „vânzare frauduloasă a averii statului”. Pentru el, concluzia este simplă: „Toate aceste chestiuni mie îmi arată faptul că cei de la PSD, care au semnat documentul, s-au răzgândit.”

Dar politica nu poate funcționa pe răzgândeli fără explicație. „Cu siguranță au datoria morală să explice care sunt motivele pentru care s-au răzgândit și nu mai respectă un angajament luat în scris”, a spus Ciobanu. Este una dintre cele mai importante idei ale conferinței: un partid mare poate schimba poziția, dar nu poate pretinde că nu a semnat niciodată ceea ce ieri apăra și azi combate.

Ciobanu a formulat și una dintre cele mai acide caracterizări ale comportamentului PSD: „Cel mai simplu este să fii ziua la guvernare, să beneficiezi de toate avantajele unei guvernări și promovării unor măsuri bune pentru populație, iar seara să fii în opoziție față de măsurile care evident sunt nepopulare.” Această imagine — guvernare ziua, opoziție seara — rezumă perfect patologia politică românească: partide care vor miniștri, dar nu vor costuri; vor funcții, dar nu vor reforme; vor influență, dar nu vor răspundere.

De aici, Ciobanu a ajuns la concluzia politică: PSD a generat „o criză politică majoră”. Iar dacă este cel mai mare partid din Parlament, atunci trebuie să se comporte ca atare. „Consider că cei de la PSD au obligația, cel puțin morală, să-și asume guvernarea”, a spus deputatul. Nu să împingă responsabilitatea spre alții. Nu să stea în lateral. Nu să negocieze doar avantajele. Să vină cu premier, cu program și cu soluții.

În ceea ce privește varianta Tomac, Ciobanu a fost chiar mai sceptic decât Leoreanu. „Nu cred în soluțiile acestea miraculoase ale omului providențial care vine să rezolve probleme”, a spus el. Apoi a adăugat: „Nu cred în succesul unui guvern tehnocrat.” În viziunea sa, România nu are nevoie de un salvator solitar, ci de o majoritate politică responsabilă. „Nu cred că soluția optimă pentru România este un guvern tehnocrat, după cum nu este nici un guvern minoritar.”

Totuși, Ciobanu nu a căzut în tentația unui refuz rigid. El a așezat discuția în termenii interesului național: „Trebuie să conștientizăm cu toții că interesul național primează interesului de partid.” A enumerat apoi marile teme: PNRR, aderarea la OCDE, implementarea programului SAFE, apărarea, reformele. „Trebuie să găsim o soluție”, a spus Ciobanu. Nu pentru PNL, nu pentru PSD, nu pentru Tomac, ci pentru România.

Finalul intervenției lui Ciobanu a coborât discuția în concretul bugetar. El a dat exemplul solicitării PSD pentru un pachet de solidaritate de 1,7 miliarde lei și a explicat că premierul ar fi cerut să se spună clar de unde se iau banii. Metafora folosită a fost una pe înțelesul tuturor: „Bugetul de stat este ca bugetul unei familii.” Când ai o sumă limitată, trebuie să alegi: „Ori e frigider, ori e aragaz, ori e mașina de spălat.” Nu poți lua totul în același timp, doar pentru că dă bine politic.

A treia intervenție, cea a Mihaelei Isciuc, a fost scurtă, dar tăioasă. Dacă Leoreanu a vorbit instituțional, iar Ciobanu documentat, Isciuc a livrat verdictul politic în forma lui cea mai directă: „Neasumare, lipsă de coordonare și mesaje populiste. Asta a făcut Partidul Social-Democrat de la începutul guvernării.”

Ea a pus în contrast poziția PNL cu cea a PSD: „Când nimeni nu a vrut să fie premier, și-a asumat Partidul Național Liberal prin Bolojan.” În schimb, spune Isciuc, PSD ar fi ales confortul dublului discurs. „Doar la început le-a plăcut să aibă miniștrii, după care au vrut să fie neasumați.”

Cea mai dură parte a intervenției a fost atacul la Sorin Grindeanu. Isciuc a spus că liderul PSD ar fi trebuit să preia responsabilitatea guvernării, mai ales după ce PSD a participat la moțiunea de cenzură alături de AUR. „Dacă au câștigat și au dat guvernul Bolojan jos, să-și asume, să-și pună premier”, a declarat aceasta.

Apoi a venit fraza care probabil va rămâne ca titlu politic al conferinței: „Dar ce să vezi? Neasumare și frică. A ales să plece, să facă haos, înainte să preia funcția de prim-ministru.” Este o acuzație dură, personală, directă. Isciuc nu l-a menajat pe Grindeanu: „Din punctul meu de vedere, Grindeanu este un om neasumat, un lider care și-a bătut joc de Partidul Social-Democrat.”

Prin această intervenție, PNL Neamț a încercat să mute povara crizei acolo unde consideră că îi este locul: la PSD, partidul care a avut miniștri, a avut semnătură pe programul de guvernare, a avut forță parlamentară pentru moțiune, dar nu a venit cu un premier propriu și cu o soluție clară după căderea guvernului.

PNL Neamț a transmis, așadar, un mesaj cu două ținte. Către Eugen Tomac și Cotroceni: veniți cu program, echipă și majoritate, pentru că România nu poate fi condusă prin improvizație. Către PSD: dacă ați dărâmat guvernul, nu fugiți de guvernare; dacă ați semnat reformele, explicați de ce le combateți; dacă sunteți cel mai mare partid, comportați-vă ca atare.

Dincolo de partizanatul inevitabil al unei conferințe de presă politice, rămâne o întrebare legitimă: cine mai are curajul să guverneze România când guvernarea costă electoral? Răspunsul nu poate veni de la un singur om, oricât de bine intenționat ar fi. Nu poate veni nici dintr-o majoritate de conjunctură făcută doar pentru a dărâma. Răspunsul trebuie să vină din asumare politică.

Pentru că România nu are nevoie de eroi de o zi, nici de partide care aruncă piatra și ascund mâna. Are nevoie de guverne care știu ce vor, de majorități care nu fug la primul sondaj și de lideri care înțeleg că, după ce ai dărâmat, ești obligat să construiești.

Iar concluzia conferinței PNL Neamț poate fi rezumată într-o singură idee: nu poți cere puterea doar pentru a bloca; dacă ai vrut să dărâmi guvernul, ai datoria să arăți cum guvernezi țara.