Pentru a avea o minte mai „luminată”, antrenează‑ți creierul!

Zi de zi ne confruntăm cu prostia identificată la cei din jurul nostru .
Prostia : lipsa inteligenței umane, acte iraționale.
Actele iraționale pe care oricare dintre noi le face fără a le realiza cel puțin pe moment, în cazuri fericite, sau niciodată, în marea majoritate a cazurilor.
Luăm zilnic hotărâri pripite fără a ne gândi prea mult, credem în anumite principii, suntem loiali unei religii, având convingerea că este corect, drept, fără a asculta și alte idei sau măcar să ne punem întrebarea „Ce ar fi dacă?”
Și apoi orice comportament autodistructiv este prostesc: bem un anume suc chiar dacă suntem conștienți că face rău corpului, fumăm, deși știm că este ceva nociv.
Omul își face o idee despre o persoană sau un eveniment într‑un mod spontan, la rece.
De exemplu, dacă aude la știri că a avut loc un accident într‑o anumită zonă, încearcă pe cât posibil să evite locul respectiv, crezând că așa nu va păți nimic, iar dacă azi se întâlnește cu o persoană și este tristă, are impresia că în acest fel o va regăsi și mâine.
Un alt caz de „irațional” este „efectul de turmă”; de ce să nu zic și să fac și eu la fel ca ceilalți?!
Dacă 10 oameni o iau la stânga, de ce să distrug eu șirul de inconștienți și să o iau la dreapta? Mai bine fac exact ca ei pentru a fi acceptat în grupul lor, decât să fiu singur și diferit.
În general, lumea e consecventă, se obișnuiește cu un mod de a trăi, a simți și cu greu acceptă noul, asta dacă îl acceptă.
Acestea sunt doar câteva idei care, coroborate, duc la concluzia că prostia este în vervă, că, deși suntem într‑un timp al tehnologiei, cică al avansării în toate, de fapt, este total inversul acestei opinii în masă.
Cred cu tărie că ar trebui să deschidem ochii mai mult, să analizăm mai profund și să ne luptăm cu noi și cu „totul” pentru îmbunătățirea traiului, pentru o minte mai deschisă și mai „luminată”.