Pandemia nu poate distruge umanitatea. O demonstrează cea care nu spune niciodată „nu”. Pe scurt: Monica Sofron
Este oarecum în natura umană ca în mijlocul unei crize, cum ar fi cea generată de pandemia cu care ne confruntăm, egoismul să primeze. Fiecare își poartă de grijă cum consideră de cuviință, punându-se, în mod firesc, pe primul plan.
Cu toate acestea, există și oameni care nu au liniște dacă ziua s-a încheiat fără a face ceva notabil, ceva din suflet pentru alții. Este și cazul Monicăi Sofron, reprezentanta Asociației Umanitare Codrin „Ocrotiți copiii ce vor rămâne doar copii” care nu a conceput ca ziua de naștere a unei fetițe din Văleni (cu o situație mai..specială) să treacă fără a-i aduce o bucurie, așa cum merită fiecare copil.
Prin urmare, înarmată cu o determinare cum rar se poate vedea, și susținută de oameni extraordinari care spun mereu „prezent” atunci când vine vorba de fapte bune, Monica Sofron a umplut mașina cu alimente, hăinuțe, produse de igienă și, bineînțeles, nelipsitul tort..toate pentru TEO.
Bucuria fetiței a fost una imposibil pentru a fi descrisă, dar poate fotografiile de mai jos vor reda măcar o frântură din ceea ce cuvintele nu reușesc să o facă:
Mulțumirile Monicăi, transmise și pe pagina sa de facebook, merg către:
– Mihaela Prisecariu – Cofetăria Prisi pentru deliciosul tortulet;
– Mihaela Pepelea – pentru elegantele rochițe;
– Cosmin Tabarnac – Eurodiscount- pentru alimentele pe 2 săptămâni;
– Mihai Tărâța -TCE 3 BRAZI pentru făina și ouă;
– Petronela Caso – Asociația DiEspoir – pentru bănutii destinați articolelor de igienă;
– Daniel Maxim și Neamțu Ana Maria – VLDMAXTRANS pentru ajutorul în privința transportului.
De-a lungul timpului, Monica s-a remarcat prin nenumăratele acțiuni umanitare pe care le-a întreprins, iar ajutorul de care beneficiază acum este rezultatul seriozității și a implicării de care a dat dovadă mereu. În măsura în care a fost posibil (uneori și imposibil), Monica a sfidat uneori și barierele fizicii (cu ghilimelele de rigoare) reușind să ajungă în zeci de locuri indiferent de anotimp, condiții meteo, distanță sau gravitate a cazului. Nu e un lucru mărunt, și nu știm câți oameni cu o asemenea dedicare mai există printre noi.
Întrebată cum de s-a „aventurat” în mijlocul pandemiei pentru a face o bucurie unui copil, Monica ne-a răspuns cu toată seninătatea:
Pentru că niciun copil nu trebuie să știe ce înseamnă lipsurile, mai ales de ziua lui. Există loc și pentru normalitate, umanitate, dăruire indiferent de contextul în care ne găsim.
Felicitări, Monica! Ne mândrim cu oameni ca tine!
