NU AI VOIE să nu știi despre Direcţia a IV-a a Securității și diribau

Sunt lucruri despre care se vorbește și lucruri despre care încă nu se vorbește. Încă sub tăcere sunt tăcere ororile făcute de Direcția a IV-a a fostei Securități. Majoritatea securiștilor care au activat în această Direcție și colaboratorii lor au rămas necunoscuți.

Evidențele cu acești securiști de la Direcția a IV-a nu prea au putut fi cercetate, nefiind comune cu ale celorlalte Direcții din securitate. Direcția a IV-a a Securității era complet independentă, având o deplină autonomie, subordonându-se direct secţiei militare a CC al PCR, implicit lui Nicolae Ceauşescu care era comandant suprem al forţelor armate.

Direcţia a IV-a Contrainformaţii Militare avea avea ca obiectiv teoretic apărarea contrainformativă a cadrelor din armată şi M.A.I., dar practic se ocupa de supravegherea tuturor celor din armată să nu cumva să uneltească contra regimului comunist. Cum pe acea vreme toată lumea făcea armata sau era rezervist, Direcția a IV-a putea nenoroci pe oricine.

Un rol aparte în anihilarea sau exterminarea celor care deranjau comuniștii l-a avut această Direcție a IV-a a Securității care se ocupa de diribau.

Ce este diribaul? O filă neagră a istoriei noastre pe care trebuie să o știi. Diribau era a formă cruntă condamnare combinată cu armată. Un fel de batalion disciplinar care teoretic trebuia să fie de maximum doi ani, dar la el se adăugau alte pedepse, unii condamnați ajungând și la 10 ani de muncă forțată. Armata transformată în muncă silnică la diribau este încă unul dintre subiectele foarte sensibile pentru România și pentru armata română. Atât de sensibil încât nu se prea vorbește de victimele acestor batalioane disciplinare și cu atât mai puțin de securiștii torționari de la Direcția a IV-a.

Mii de oameni pe care comuniștii nu prea puteau să-i bage în pușcării pentru că nu aveau ceva concret împotriva lor au ajuns la diribau. Aici ajungeau rudele celor care fugeau din țară. Aici ajungeau cei care refuzau să colaboreze cu Securitatea. Aici ajungeau chiar și români, unguri, sârbi, croaţi, bulgari, turci din România care doar aveau rude în străinătate și țineau legătura cu ele. Aici ajungeau oameni nevinovați, profesori, doctori, directori sau intelectuali ale căror posturi trebuiau eliberate pentru a fi ocupate de oamenii Securității.

“Tuns chilug, cu o mână de DDT (insecticid) aruncat pe organele genitale, … nu aveam voie să purtăm haine civile….. din august până la sfârşitul lui octombrie într-un grajd de pe câmp. Acoperişul era de paie şi ne proteja doar de rouă. Ploaia trecea direct prin acoperiş. Munca: eram puşi la tot felul munci ……curăţarea canalelor de apă reziduală din oraşe, construcţia de canale pentru instalaţiile sau pentru plantaţii de orez: munci de tot felul pe care le făceam cu lopata în mână, adâncirea albiei râurilor iarna (la Reşiţa) în cizme de cauciuc (degerăturile la picioare erau la ordinea zilei), până la munci în construcţie sau la furnale. Alţii lucrau la extragerea petrolului, construcţia de căi ferate, în cariere de piatră, construcţia de străzi sau în mine. În toată ţara existau asemenea unităţi. Norma era între şase şi opt metri cubi de pământ de săpat (în funcţie de duritatea pământului) pe care fiecare trebuia să îl sape zilnic” , sunt bucăți din povestea unui om pus să facă acest batalion disciplinar pentru că o rudă de a sa fugise din țară.

Toți securiștii torționari de la Direcția a IV-a a Securității iau pensii uriașe acum, iar unii chiar mai sunt activi în societatea civilă trăgând sfori, făcând jocuri politice și activități specifice pregătirii de securist comunist (intoxicări, dezinformări, manipulări, denigrări, șantaj etc.).

Dacă cunoașteți nemțeni care au fost la diribau, vă rugăm să ne contactați.
Dacă știți securiști torționari de la Direcția a IV-a, vă rugăm să ne spuneți cine sunt.

Familiile oamenilor nenorociți sau morți la diribau trebuie să știe cine sunt vinovații.
De asemenea dacă vreun fost securist de la Direcția a IV vrea să ne povestească ceva, suntem deschiși să ascultăm și să înțelegem dacă este ceva de înțeles.

Va urma.

Iosub Robert