Neculai Feraru, cel care ridică pulsul muzicii autentice lăutăreşti din Piatra-Neamţ

Neculai Feraru, născut în 1942, sub îndrumarea tatălui său, un renumit violonist al acelor timpuri, şi-a început cariera ca muzicant, cântând la saxofon în fanfara Liceului Forestier în 1956, la vârsta de 12 ani. Un an mai târziu, datorită talentului său, primeşte primul său serviciu ca lăutar la vechiul restaurant Garofiţa, situat odinioară în central oraşului.

În 1960, se mută la Bacău, la restaurantul Bistriţa. Tot în acest an are loc prima căsătorie care se încheie 4 ani mai tarziu. După prima căsătorie, execută stagiul militar până în 1966.

Începând cu 1966 până în 1978 cântă la restautantul Ceahlău unde o cunoaşte pe a doua şi actuala soţie, Rodica. Între 1973 şi 1976 cântă la Motel Plăieşu, lângă Tg. Neamţ. Tot în 1973 se naşte şi singura fiică,  stabilită definitiv în Germania din 1999. Între 1976 şi 1983 cântă la restaurantul Cooperaţiei din Roznov, dupa care din 1983 va cânta numai în Piatra-Neamţ la următoarele restaurante:

-1983-1994 Central

-1994-1997 Colibele Haiducilor

-1997-2000 Bon Gusto

-2000-2007 Casa Paharnicului

-2007 – prezent Casa Românească.

I-a avut ca mentori pe saxofoniştii Costica Filimon, Mitică Ahmed,Vasile Galanton. A cântat împreună cu Gică Petrescu, Ruxandra Matei, Gigi Marga şi Jose Pălărieru. I-a cunoscut foarte bine pe îndrăgiţii actori Mitică Popescu, Elena Stana Ionescu, Florin Piersic ş.a..

În timpul când aceşti actori trăiau şi activau la Teatrul din Piatra-Neamţ, Nea ’Culai îşi aminteşte cum îndrăgitul patron al restaurantului Garofita, Mihai Stefanescu, îi primea atât pe el, pe alţi muzicanţi, cât şi pe actorii mai sus menţionati la el la local şi le dădea de toate, de la îmbrăcăminte, încălţăminte, până la o masa caldă.

A doua soţie i-a fost colega la restaurant Ceahlau, ea lucrând ca ospătăriţă. Căsătorindu-se fără voia ei, în ziua nunţii i-a mărturisit lui Nea ’Culai, invitat la eveniment, că nu vrea altceva decât sa fie împreună cu el. Acest lucru l-a tulburat, dar l-a determinat la câteva zile dupa nunta ei să o ia acasa la părinţii lui pentru a-i deveni soţie.  În sufletul lui Nea ’Culai s-a scris o jumatate de secol din istoria oraşului Piatra-Neamţ, el cunoscându-i pe toţi negustorii evrei, dar şi pe toţi foştii lideri care îl chemau ca să îi distreze.

Când renumitul cantăreţ Cristian Vasile a venit la Piatra-Neamţ, lucrând la Teatru ca sufleur din cauză ca îşi pierduse vocea, Nea ’Culai povesteşte cât de mult era respectat acesta. Chiar Gică Petrescu i se înclina respectuos şi i se adresa cu „coane Vasile”.

Acum îl ascultăm pe Nea ’Culai cântând un blues sau un jazz la saxofon, marca Duke Ellington, ori „trăgând” o sârbă de-aia moldovenească la clarinet, la Casa Românească. În cursul saptămânii îl mai zărim mergând agale şi linistit la biserică sau sâmbăta aprinzând o lumânare la mormântul părinţilor lui.

Nea ’Culai e un bonom, numai suflet, numai cântec. Instrumentul e parte din el, iar muzica lui, o dată ce o asculţi, te face să te îndrăgosteşti de ea.

M.I.