„Ne pare rău, a murit…știți dacă este donator?”

Mulți oameni aflați în mijlocul unei suferințe greu de îndurat au primit o nouă șansă la viață, iar acest lucru s-a întâmplat prin primirea de noi organe prelevate de la pacienții aflați în moarte cerebrală.

Oricât de alambicat pare să fie subiectul și oricâte controverse continuă să stârnească, trebuie să recunoaștem faptul că donarea organelor este un gest altruist, necondiționat, capabil să salveze vieți.

Ce se înțelege, mai exact, prin moartea cerebrală și cum poate fi ea declarată astfel?

Moartea cerebrală poate fi definită ca pierderea ireversibilă a tuturor funcțiilor creierului, inclusiv ale trunchiului cerebral. Cele 3 componente care definesc moartea cerebrală sunt: coma, absența reflexelor trunchiului cerebral și apneea (absența respirației).

Pentru o mai bună-înțelegere a acestui proces, subliniem următoarele:

Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatorul decedat (sursa info: romaniatv.net )

Condiţii:

a) se defineşte ca donator decedat fără activitate cardiacă persoana la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabilă şi ireversibilă, confirmată în spital de 2 medici primari;
b) se defineşte ca donator decedat cu activitate cardiacă persoana la care s-a constatat încetarea ireversibilă a tuturor funcţiilor creierului;
c) declararea morţii cerebrale se face de către medici care nu fac parte din echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană;
d) prelevarea de la persoanele decedate, în lipsa acordului exprimat în timpul vieţii, se face numai cu consimţământul scris al cel puţin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, sau în lipsa acestora, al reprezentantului său legal;
e) prelevarea se poate face fără consimţământul membrilor familiei dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare sau înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule;
f) prelevarea nu se poate face sub nici o formă dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea împotriva donării, prin act de refuz al donării avizat de medicul de familie sau prin înscrierea în Registrul naţional al celor care refuză să doneze organe, ţesuturi şi celule. Actul de refuz al donării, avizat de medicul de familie, va fi prezentat de către aparţinători coordonatorului de transplant.
g) prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatori decedaţi se efectuează numai după un control clinic şi de laborator care să excludă orice boală infecţioasă, o posibilă contaminare sau alte afecţiuni care reprezintă un risc pentru primitor.

Datele privind donatorul şi receptorul

Se interzice divulgarea oricărei informaţii privind identitatea donatorului cadavru, precum şi a primitorului, exceptând cazurile în care familia donatorului, respectiv primitorul sunt de acord, precum şi cazurile în care declararea identităţii este obligatorie prin lege. Datele privind donatorul şi receptorul, inclusiv informaţiile genetice, la care pot avea acces terţe părţi, vor fi comunicate sub anonimat, astfel încât nici donatorul, nici receptorul să nu poată fi identificaţi.

Având în vedere informațiile expuse mai sus, am dori să aflăm opinia cititorilor noștri cu privire la donarea organelor post-mortem.

[poll id=”170″]