Monedele romane – mijloace de propagandă imperială
Moneda romană constituie unul dintre indicatorii vieții economice antice, schimbul de valoare garantată și recunoscută a acesteia favorizând apariția și înflorirea comerțului.
Bătute în monetăria din Roma și distribuite ulterior în întregul cuprins al Imperiului, monedele romane au avut de asemenea rolul de a populariza imaginea clasei conducătoare, oferind, în multe cazuri, singura asemănare fizică cu personalitățile proeminente din istoria Romei.
Spre deosebire de monedele actuale, monedele romane erau caracterizate de o mare diversitate de imagini, simbolistica monetară romană fiind, cu precădere, o ilustrare a ideologiei politice și a propagandei imperiale. Monedele imperiale poartă pe avers portretul împăratului, de obicei privit din profil, purtând fie o coroană radiantă, fie o cunună din frunze de lauri, și rareori portretul unui membru al familiei imperiale. Portretele pot varia de la o reprezentare idealizată la una foarte realistă, în funcție de anumiți împărați, de stadiul guvernării lor și de evoluția tendințelor artistice. Aversul monedelor este caracterizat de o mai mare varietate de subiecte și modele, ilustrând zeități romane, monumente arhitecturale, victorii imperiale etc.
Din seria de tezaure monetare care alcătuiesc colecția numismatică a Muzeului de Istorie și Arheologie din Piatra-Neamț face parte și tezaurul descoperit întâmplător în vara anului 1965, în satul Bârgăoani (comuna Bârgăoani, județul Neamț). Tezaurul era compus din două loturi însumând 703 denari romani imperiali de argint, datați însecolele I-II d. Hr., dintre care astăzi se mai păstrează 666 de monede. Cea mai veche emisiune monetară coboară până la Nero (63-68 d. Hr.), iar moneda cu cea mai nouă dată de emisiune este de la Lucilla, fiica lui Marcus Aurelius (183 d. Hr.). Aceste loturi monetare au aparținut populației dacilor liberi de la est de Carpați, apariția lor în Moldova fiind atribuită legăturilor comerciale dintre comunitățile locale și lumea romană, dar și cu unele colonii grecești din Orient (dovadă fiind cele două drahme din timpul lui Traian, bătute în atelierul monetar din CaesareaCappadociei). Monedele au fost depuse în două vase ceramice de factură autohtonă, îngroparea lor fiind determinată de numeroasele atacuri ale barbarilor manifestate la granițele provinciei Dacia.
Una dintre piesele tezaurului de la Bârgăoani constituie un exemplu edificator în ceea ce privește simbolistica puterii imperiale și a propagandei romane în antichitate. Este vorba despre un denar datat între anii 103-111 d. Hr., emis în timpul împăratului Traian. Aversul monedei ne înfățișează portretul oficial al împăratului, care atrăgea, cel mai des, atenția celui care intra în contact cu moneda romană. Apare ilustrată efigia divină a lui Traian, cu bustul dezgolit și partea de tors a bustului mult redusă ca dimensiuni, cu capul îndreptat spre dreapta, pe care poartă cununa de lauri. Este dezvăluită o figură aspră, provincială a împăratului, ce poartă, din rațiuni dinastice, trăsăturile fizice ale lui Nerva, tatăl său adoptiv.
Propaganda imagistică traiană consacră o imagine ideologică nouă, cea a conducătorului perfect, a lui optimus princeps, titlu pe care l-a primit în anul 103 d. Hr. Legenda aversului (IMP. TRAIANO AVG. GER. DAC. P. M. TR. P. COS. V P. P. – Imperator Traianus Augustus Germanicus Dacicus Pontifex Maximus Tribunicia Potestats Consul V Pater Patriae) ne atrage atenția asupra titlurilor Germanicus și Dacicus, obținute de împărat în urma luptelor victorioase purtate cu germanii și dacii. În ceea ce privește reversul monedei, acesta prezintă „scena învinsului”, o imagine artistică cunoscută a artei romane imperiale, oficiale. Este reprezentată personificarea unei entități cucerite, în cazul de față personificarea provinciei Dacia, stând pe un scut spre dreapta, într-o atitudine tristă. Monedele de acest tip au fost bătute după victoria decisivă a împăratului Traian asupra lui Decebal, având ca repercusiune imediată anexarea unei părți din teritoriul Daciei.
Astfel de emisiuni monetare, alături de monumentele arhitectonice situate în Roma (Columna triumfală a lui Traian din Forul roman) sau în apropierea locului unde s-au repurtat victoriile (Tropaeum Traiani de la Adamclisi), reprezentau mijloacele de propagandă prin care triumful împăratului era adus la cunoștința locuitorilor Imperiului Roman.
Muzeograf Loredana Gafincu
